BHAGAVAD-GITA

BHAGAVAD-GITA

Cuprins

I. DESCUMPĂNIREA LUI ARJUNA
II. YOGA DISCRIMINĂRII
III. YOGA FAPTEI
IV. YOGA CUNOAŞTERII ŞI A FAPTEI
V. YOGA RENUNŢĂRII
VI. YOGA CONCENTRĂRII
VII. YOGA CUNOAŞTERII ŞI A ÎNŢELEGERII
VIII. YOGA SALVĂRII ÎN BRAHMAN
IX. YOGA TAINEI REGEŞTI
X. YOGA ÎNTRUCHIPĂRILOR DIVINE
XI. VIZIUNEA CELUI CU MULTE FORME
XII. YOGA DĂRUIRII DE SINE
XIII. YOGA DISCRIMINĂRII ÎNTRE NATURĂ ŞI SPIRIT
XIV. YOGA DEOSEBIRII CELOR TREI TENDINŢE
XV. YOGA SPIRITULUI SUPREM
XVI. YOGA DEOSEBIRII DINTRE STAREA DIVINĂ ŞI CEA DEMONICĂ
XVII. YOGA DEOSEBIRII CELOR TREI CREDINŢE
XVIII. YOGA RENUNŢĂRII ŞI A ELIBERĂRII
Index termeni folosiţi

-I-
Cartea întâia numită
DESCUMPĂNIREA LUI ARJUNA

Dhritarashtra {1} a spus:

1. Ce au făcut, Sanjaya, ai mei şi fiii lui Pandu, adunaţi gata de luptă, în Câmpia Legii {2}, în Kurukshetra?

Sanjaya {3} a spus:

2. După ce a văzut armata fiilor lui Pandu, desfaşurată în linie de bătaie, regele Duryodhana apropiindu-se de învăţătorul [său] {4} a rostit cuvintele:

3. Priveşte, învăţătorule, marea armată a fiilor lui Pandu, desfaşurată în linie de bătaie de către priceputul tău discipol, fiul lui Drupada {5}.

4. Acolo sunt viteji, mari arcaşi de seama lui Arjuna şi Bhima {6}, în bătalie: Yuyudhana {7}, Virata {8} şi Drupada cu carul [său] mare {9},

5. Dhrishtaketu, Cekitana şi puternicul rege din Kashi, Purujit, Kuntibhoja şi regele Shaibya cel [puternic ca un] taur [printre] oameni.

6. Şi Yudhamanyu cel îndrăzneţ şi Uttamaujas cel puternic, fiul lui Subhadra şi fiii lui Draupadi, toţi cu care mari.

7. Cunoaşte-i pe cei mai de seamă dintre ai noştri, tu primul între cei de două ori născuţi {10}; ca să-i ştii, ţi-i voi numi pe aceşti conducători ai oastei mele:

8. Tu [însuţi] şi Bhishma şi Karna şi Kripa, învingători în bătălii, Ashvatthaman şi Vikarna, precum şi fiul lui Somadatta,

9. Şi mulţi alti eroi care au renunţat la viaţa pentru mine, cu felurite arme de atac, îndemânatici în luptă.

10. Puţină este oastea noastră, aflată în seama lui Bhishma, multă este oastea lor, aflată în seama lui Bhima.

11. Oriunde aţi fi, toate măriile voastre, fiecare din locul în care stă, doar pe Bhishma să-l păzească.

12. Spre bucuria acestuia {11}, cel mai bătrân din [neamul] Kuru, străbunul cel voinic {12}, dând un răcnet puternic ca de leu, a suflat în scoică.

13. Atunci, scoicile şi tobele mari, tobele mici, trompetele mari răsunară deodată; vuietul a fost clocotitor.

14. Atunci, în marele lor car tras de cai albi, Madhava {13} şi Pandava {14}, suflară în scoicile lor divine.

15. Hrishikesha [a suflat] în [scoica] Pancajanya, Dhananjaya în Devadatta şi Vrikodara cel crunt în fapte, în marea scoica Paundra.

16. Regele Judhishthira, fiul lui Kunti [a suflat] în Anantavijaya, Nakula şi Sahadeva în Sughosha şi Manipushpaka.

17. Marele arcaş din Kashi şi marele războinic Shikhandin, Dhrishtadiumna şi Virata şi neânvinsul Satyaki,

18. Drupada, fiii lui Drupadi şi regele Saubhadra cu braţul mare, din toate parţile, o rege, faceau să sune fiecare scoica sa.

19. Sunetul tumultuos a sfâşiat inimile celor ai lui Dhritarashtra, făcând să răsune cerul şi pământul.

20. Atunci, văzându-i pe cei ai lui Dhritarashtra gata [de luptă], Pandava, al cărui steag purta o maimuţă [ca semn], când să înceapă lupta, ridicându-şi arcul,

21. Îi spuse, o rege, aceste vorbe lui Hrishikesha: “Opreşte-mi carul meu, o Acyuta, între cele două oşti,

22. Ca să-i văd aliniaţi şi dornici de luptă pe cei cu care mi-e dat să mă lupt în această bătalie ce se stârneşte.

23. Pe cei strânşi aici, îi văd dornici să se lupte, dornici să facă în luptă placul netrebnicului fiu al lui Dhritarashtra. {15}”

24. La aceste cuvinte ale lui Gudakesha, o Bharata, Hrishikesha oprind între cele două armate carul neântrecut,

25. În faţa lui Bhishma, Drona şi a tuturor regilor, spuse: “O, fiu al lui Pritha, priveşte-i adunaţi pe toţi aceştia din nemul lui Kuru.”

26. Fiul lui Pritha zări atunci cum stateau în ambele oşti, părinţi, străbuni, învăţători {16}, unchi, fraţi, copii, nepoţi şi ortaci, socri şi prieteni.

27. Fiul lui Kunti {17} văzându-şi toate rudele aliniate, în descumpănire, vorbi îndurerat:

Arjuna a spus:

28. Privindu-mi neamul, o Krishna, adunat dornic de a se bate, mi se înmoaie picioarele, gura mi se usucă.

29. Prin trup îmi trece un fior, mi se ridică părul, [arcul] Gandiva îmi scapă din mână şi pielea îmi arde;

30. Nu mă pot ţine pe picioare, mintea mi se risipeşte, iar semnele, o Keshava, le văd potrivnice;

31. Şi nu văd la ce-ar fi bun să-mi ucid rudele în bătalie; nu doresc izbânda, o Krishna, nici domnia şi nici plăcerile.

32. La ce ne este bună domnia, o Govinda, la ce ne sunt bune bucuriile sau [chiar] viaţa?

33. Cei pentru care dorim domnia, bucuriile şi plăcerile, iată-i, stând [gata de] luptă, renunţând la viaţă şi la avuţii;

34. Învăţători, părinţi, fii, precum şi bunici, unchi, socri, nepoţi, cumnaţi şi rubedenii,

35. Pe aceştia nu vreau să-i omor, de-ar fi să mă omoare ei, o Madhusudana, nici pentru domnia celor trei lumi; darămi-te pentru cea a pământului?

36. Ce bucurie am avea, o Janardana, ucigându-i pe cei ai lui Dhritarashtra? Păcatul ar cadea pe noi, ucigând aceşti nelegiuiţi înarmaţi.

37. De aceea, noi nu putem ucide pe cei ai lui Dhritarashtra, care ne sunt rude; ucigându-ne rudele, cum am putea fi fericiţi, o Madhava?

38. Chiar dacă aceştia nu văd, cu mintea pradă pasiunii, păcatul de a-ţi distruge familia şi păcatul de a ataca prietenul,

39. Cum să nu ştim noi să ne oprim de la acest păcat, o Janardana, noi care cunoaştem ce-i păcatul de a-ţi distruge familia?

40. Familia fiind distrusă, pier Legile eterne ale familiei; pierind Legea, fărădelegea pune stăpânire pe întreaga familie.

41. Când stăpâneşte fărădelegea, o Krishna, femeile se depravează; depravarea femeilor, o Varshneya, duce la amestecul castelor.

42. Acest amestec aduce infernul, nu numai pentru cel ce-şi ucide familia, dar chiar pentru familie: străbunii lipsiţi de ritul turtelor (pinda) şi al apei {18} cad [în infern].

43. Prin aceste păcate ale celor ce ucid familia, care produc amestecul castelor, sunt răsturnate legile eterne ale castei şi ale familiei.

44. Celor care strică legile familiei, o Janardana, infernul le este lăcaşul orânduit; aşa am aflat {19}.

45. Vai, eram hotăriţi să facem un mare păcat când ne pregăteam să ne ucidem familia de dragul plăcerilor şi al domniei.

46. Mi-ar fi mai bine dacă, fără să mă opun, şi neînarmat, cei ai lui Dhritarashtra m-ar ucide cu arma în mână.

Sanjaya a spus:

47. Vorbind astfel, Arjuna, în plină bătalie, s-a aşezat în car, lăsând [să-i cadă] arcul şi săgeţile, cu inima cuprinsă de mâhnire.

-II-
Cartea a doua numită
YOGA DISCRIMINĂRII

Sanjaya a spus:

1. Acestuia cuprins de milă, cu ochii tulburaţi şi plini de lacrimi, descumpănit, Madhusudana îi spuse aceste vorbe:

Bhagavat a spus:

2. De unde această disperare ce te cuprinde în clipa încercării, o Arjuna, demnă doar de unul ce nu-i nobil, care nu-ţi deschide cerul şi îţi strică faima?

3. Fii fără slăbiciune, fiul al lui Pritha, aceasta nu ţi se potriveşte; gonind din inima josnică slăbiciune, ridică-te, o tu care-ţi distrugi duşmanii.

Arjuna a spus:

4. Cum voi trage cu săgeata, o Madhusudana, în luptă cu Bhishma şi Drona cei demni de adorare, o tu care-ţi învingi duşmanii?

5. Mai bine să trăiesc cerşind în lume, decât să-i ucid pe marii mei învăţători; ucigându-i pe învăţători, chiar când râvnesc la bogaţie, aş avea parte de hrană pătată cu sânge.

6. Nu ştiu ce [ar fi] mai bine pentru noi, dacă am învinge sau dacă am fi învinşi; iată-i stând în faţa noastră pe cei ai lui Dhritarashtra pe care, ucigându-i, n-am mai dori să trăim.

7. Cu fiinţa-mi zdrobită de slăbiciunea milei, te întreb, deoarece datoria îmi tulbură mintea; spune-mi desluşit ce este mai bine; sunt învăţăcelul tău, la tine vin, învăţă-mă!

8. Căci nu văd ce-ar [putea] alunga supărarea care îmi seacă puterile, chiar de-ar fi să obţin domnia nemărginită şi îmbelşugată pe pământ sau stăpânirea supremă [a cerului].

Sanjaya a spus:

9. Vorbind aşa lui Hrishikesha, spunându-i lui Govinda “nu voi lupta”, Gudakesha, cel care-şi distruge duşmanii, tăcu.

10. Hsrikesa îi spuse surâzînd aceste vorbe, o Bharata, celui descumpănit între cele două oşti.

Bhagavat a spus:

11. Îi plîngi pe cei ce nu trebuie să-i plângi şi cuvântezi despre înţelepciune; cei învăţăţi nu-i plâng nici pe cei vii, nici pe cei morţi.

12. N-a fost nici [o vreme] când eu să nu fi existat sau tu, sau prinţii aceştia; la fel, noi nu vom înceta să existăm vreodată cu toţii în viitor.

13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinereţe şi bătrâneţe, tot aşa trece [după moarte] şi în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.

14. Contactele [simţurilor] cu materia, o fiu al lui Kunti, sunt reci sau calde, plăcute sau dureroase, vin şi se duc, sunt trecatoare; îndură-le, o Bharata.

15. Omul, pe care acestea nu-l clatină, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, care este acelaşi la suferinţă şi bucurie, numai acela poate capăta nemurirea.

16. Nu există existenţă pentru Nefiinţă şi nici nonexistenţă pentru Fiinţă {20}; hotarul lor este văzut de cel care cunoaşte adevărul.

17. Să ştii că cel ce le-a desfaşurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate aduce pieirea celui Neclintit.

18. Despre trupurile celui întrupat care este veşnic, nepieritor, de necunoscut, se spune că au un sfârşit; de aceea luptă, o Bharata!

19. Cel care ştie că acesta [cel întrupat] ucide, [ca şi] cel care ştie că acesta este ucis, amândoi nu ştiu; acesta nu ucide şi nici nu este ucis {21}.

20. El nu se naşte şi nu moare niciodată; nefiind supus devenirii [acum] nu va mai deveni [nici în viitor]: cel nenăscut, etern, neântrerupt, străvechi, nu este ucis când trupul este ucis.

21. Cel care-l cunoaşte pe cel nepieritor, etern, nenăscut, neschimbator, o fiu al lui Pritha, cum [poate crede] acest om că face să omoare sau că omoară?

22. Precum un om care lepădând veşmintele învechite, ia altele noi, aşa şi cel întrupat, lepădând trupurile învechite, se uneşte cu altele noi.

23. Pe acesta nu-l taie armele, nu-l arde focul, nu-l udă apa şi nu-l usucă vântul.

24. El nu poate fi tăiat, ars, udat şi uscat; el este etern, omniprezent, stabil, imuabil, continuu.

25. Despre acesta se spune că este nemanifestat, de necuprins cu mintea, neschimbător; de aceea, cunoscându-l aşa, nu trebuie să te întristezi.

26. Chiar dacă crezi că acesta se naşte mereu şi moare mereu, totuşi, o tu, cel cu braţul mare, nu trebuie să te întristezi.

27. Moartea este sigură pentru cel născut; naşterea este sigură pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neînlăturat, tu nu trebuie să te întristezi.

28. La început, fiinţele sunt nemanifestate, [la mijloc] sunt manifestate şi la sfârşit [sunt din nou] nemanifestate; de ce te jeluieşti atunci, o Bharata?

29. Careva îl priveşte ca pe ceva minunat, altul vorbeşte ca de ceva minunat, altul aude despre el ca de ceva minunat, însă, deşi auzind de el, niciunul nu-l cunoaşte {22}.

30. Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevatamat o Bharata; de aceea nu trebuie să plângi vreo fiinţa.

31. Privind la Legea [ta] proprie (svadharma) nu trebuie să tremuri; pentru un războinic nu există nimic mai bun decât lupta înscrisă în Lege.

32. Fericiţi sunt războinicii care, o fiu al lui Pritha, au parte din întâmplare de o astfel de luptă, ca de o poartă a cerului deschisă.

33. Dacă însă nu vei da aceasta luptă înscrisă în Lege, atunci, trădându-ţi Legea proprie şi renumele, îţi vei atrage păcatul.

34. Fiinţele vor face să se povestescă despre nefaima ta veşnică; pentru cel ce ţine la numele lui, nefaima este mai rea decât moartea.

35. Căpeteniile de oşti vor crede că de frică te-ai oprit din luptă şi vei ajunge în dispreţul celor ce te-au preţuit.

36. Şi multe vorbe ce nu-s de spus le vor spune despre tine duşmanii, râzând de bărbăţia ta; există ceva mai dureros?

37. Ucis, vei dobândi cerul; trăind, vei avea parte de pământ. Deci ridică-te, o fiu al lui Kunti, hotărât pentru luptă.

38. Făcând egale fericirea cu suferinţa, câştigul cu pierderea, victoria cu înfrângerea, fii gata de luptă; aşa nu-ţi vei atrage păcatul.

39. Aceasta cunoştere ţi-a fost rostită după [doctrina] Samkhya; ascult-o acum, după [doctrina] Yoga, cunoaşterea prin stăpânirea căreia, o fiu al lui Pritha, vei părăsi lanţurile faptei (karman).

40. Aici {23}, nu există strădanie pierdută {24}, nu se află dare înapoi; oricât de puţin din aceasta lege, şi te păzeşte de marea frică {25}.

41. Aici, o bucurie a [neamului] Kuru, cunoaşterea este unică, hotărâtă; cu multe şi nesfârşite ramuri este cunoaşterea celor nehotărâţi.

42. Ce vorbe înflorite spun cei nepriceputi care rămân la învăţătura Vedelor {26}, o fiu al lui Pritha, care spun “nu există altceva” [decât învăţătura Vedelor],

43. Cei dăruiţi simţurilor, care năzuiesc la cer, [vorbe] care dau [o nouă] naştere ca fruct al faptului, pline de felurite rituri drept cale spre bucurie şi putere {27}.

44. Cei înlănţuiti de bucurie şi putere, cu gândirea stăpânită de aceste [vorbe] nu sunt pătrunşi în meditaţie de o cunoaştere hotărâtă.

45. Vedele se ocupă de cele trei Tendinţe {28} (guna); fii fără cele trei Tendinţe, o Arjuna, fără dualitate, stând în adevărul veşnic, fără să agoniseşti bunuri lumeşti, cu Sinele (Atman) [tău].

46. Pe cât foloseşte un puţ înconjurat din toate părţile de apă, pe atât [folosesc] unui brahman înţelept toate Vedele {29}.

47. Numai fapta să-ţi fie conducătoare şi niciodată fructele. Să nu ai drept temei fructul faptelor; nu te lega de nefăptuire.

48. Stând în yoga, îndeplineşte faptele, părăsind legătura [faţă de ele], o Dhananjaya, fiind acelaşi la reuşită şi nereuşită; acestei egalităţi [de spirit] i se spune yoga.

49. Fapta {30} este, pe dedeparte, mai prejos de yoga cunoşterii (buddhiyoga), o Dhananjaya; caută-ţi refugiul în cunoaştere; sunt demni de milă cei care au drept temei [al faptelor] fructul [acestora].

50. Cei care practică yoga cunoşterii se leapădă aici de bine şi de rău; de aceea, stăruieşte în yoga; yoga este îndemânare în fapte.

51. Înţelepţii care practică yoga cunoaşterii, lepădându-se de fructul născut din faptă, eliberaţi de lanţul renaşterilor, merg spre tărâmul fără durere.

52. Când cunoaşterea ta va trece peste haţisul confuziei {31}, atunci vei ajunge la nepăsarea faţă de ce ţi-e dat să auzi sau faţă de ce ai auzit.

53. Când mintea (buddhi), buimacită de revelaţie (shruti), îţi va sta neclintită şi hotarâtă în meditaţie, atunci vei obţine yoga.

Arjuna a spus:

54. Ce se spune despre cel care este neclintit în înţelepciune, care se află în meditaţie (samadhi), o Keshava? Cum vorbeşte, cum se aşează şi cum merge cel cu mintea neclintită?

Bhagavat a spus:

55. Când se leapădă de toate dorinţele care-i vin în minte (manas), o fiu al lui Pritha, când se mulţumeste în el însuşi şi cu el însuşi, atunci se spune că este neclintit în înţelepciune.

56. Despre cel cu mintea (manas) netulburată în durere şi fericire, părăsit de dorinţe, lipsit de patimă, frica şi mânie, se spune că este un ascet (muni) cu mintea neclintită.

57. Cel care este desprins oriunde, care fie că dobândeşte binele sau răul, nu se bucură şi nu se supară, acela are înţelepciunea (prajna) neclintită.

58. Cel care îşi retrage mereu simţurile de la obiectele lor, precum broasca ţestoasă madularele [în carapacea ei], acela are înţelepciunea neclintită {32}.

59. Obiectele dispar pentru cel întrupat, care nu se hraneşte cu ele, dar gustul ramâne; chiar gustul dispare văzându-l pe Cel Suprem {33}.

60. Chiar şi la omul înţelept care se stăpâneşte, o fiu al lui Kunti, simţurile frământate târăsc mintea cu forţa.

61. Stăpânind toate simţurile, stai concentrat, avându-mă pe mine drept ultim scop; cel care-şi are simţurile în stăpânire, acela are înţelepciune neclintită.

62. În omul ce-şi îndreaptă mereu gândul spre obiectele simţurilor, se naşte legătura cu ele; din legătură se naşte dorinţa, iar din dorinţă apare mânia;

63. Din mânie ia fiinţă tulburarea minţii, din tulburarea minţii – pierderea ţinerii de minte, din pierderea ţinerii de minte – distrugerea minţii, iar prin distrugerea minţii se distruge [şi] el.

64. Cel care trece printre lucruri cu simţurile dezbărate de patimă şi ură, [aflate] în stăpânirea Sinelui (Atman), stăpân pe el, acela ajunge la limpezirea [minţii].

65. Din limpezirea [minţii] se naşte încetarea tuturor durerilor sale; în [mintea] limpezită, cunoşterea (buddhi) se întăreşte repede.

66. Nu există cunoaştere pentru cel fără yoga; pentru cel fără yoga nu există contemplaţie; pentru cel fără contemplaţie nu există pace; de unde [să vină] fericirea pentru cel fără pace?

67. Minţii copleşite de rătăcirea simţurilor, înţelepciunea îi este luată precum corabia de vânt, pe ape.

68. De aceea, o tu cel cu braţul mare, celui ale căruisimţuri sunt mereu retrase de la obiectele lor, înţelepciunea îi este neclintită.

69. Când este noapte pentru toate fiinţele, cel care se stăpâneşte veghează; când este veghe pentru fiinţe, pentru înţeleptul care vede [Sinele] e noapte {34}.

70. Acela dobândeşte pacea, în care se pierd toate dorinţele precum se pierd apele în oceanul care umplându-se stă neclintit [în tărmurile sale], şi nu acela care doreşte dorinţele.

71. Omul care izgonind dorinţele trăieşte fără dorinti, fără [sa gândească] “al meu şi eu”, acela ajunge la pace.

72. Aceasta este, o fiu al lui Pritha, starea în Brahman (brahmi-sthiti) pe care dobândind-o nu te mai tulburi; [omul] dobândind-o, fie şi în ceasul morţii, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana) {35}.

-III-
Cartea a treia numită
YOGA FAPTEI

Arjuna a spus:

1. Dacă, o Janardana, socoteşti cunoşterea mai bună decât fapta (karman), atunci de ce mă sileşti la aceasta fapta îngrozitoare, o Keshava?

2. Cu vorbe amestecate îmi tulburi mintea; spune-mi [doar] una singura, prin care, hotărându-mă, aş alege ce e mai bine.

Bhagavat a spus:

3. După cum ţi-am spus şi înainte, o tu cel fără de pată, în această lume există două căi: cea a şcolii Samkhya cu yoga cunoaşterii şi cea a şcolii Yoga cu yoga faptei.

4. Nu prin abţinerea de la fapte ajunge omul la nefăptuire (naishkarmya) şi nici prin renunţare la lume nu se capătă desăvârşirea [spirituală] (siddhi).

5. Nimeni, niciodată, nu stă măcar o clipă fără să săvârşeasca fapte, căci săvârseşte fapte fără să vrea, prin Tendinţele (guna) născute din Natură (prakriti).

6. Cel care stăpânindu-şi organele de acţiune stă [nemişcat, dar] îşi readuce în minte obiectele simţurilor cu fiinţa tulburată, aceluia i se spune prefăcut.

7. Cel care stăpânindu-şi simţurile cu mintea, o Arjuna, trece la yoga faptei (karmayoga) prin organele de acţiune, desprins, acesta se deosebeşte [de ceilalţi].

8. Săvârseşte faptele prescrise! Fapta este mai bună decât nefăptuirea; n-ai reuşi să-ţi păstrezi nici trupul lipsindu-te de faptă.

9. În afară celor săvârşite pentru sacrificiu, restul faptelor înlănţuiesc lumea; în acest scop {36}, îndeplineşte fapta, o fiu al lui Kunti, eliberat de legături [faţă de ea].

10. În vremea Începutului, Prajapati {37} creind fiinţele o dată cu sacrificiile, a spus: “Înmulţiţi-vă prin acesta; acesta să vă fie vaca ce îndeplineşte dorinţele” {38}.

11. Prin el să-i ţineţi în viaţa pe zei, [iar] zeii să vă ţină în viaţa pe voi; susţinându-vă unii pe alţii, veţi dobândi binele suprem {39}.

12. Zeii, tinuţi în viaţa prin sacrificiu, vă vor da bucuriile dorite; cel ce are parte de cele date de aceştia, fără să le dea [în schimb ceva], acela este un hoţ.

13. Cei buni, care se hrănesc din rămăşiţele sacrificiului, se eliberează de toate păcatele; au parte de impuritate rituală şi sunt păcatoşi cei care gătesc numai pentru ei.

14. Din hrană se nasc fiinţele; din ploaie – hrana; din sacrificiu se naşte ploaia; sacrificiul ia fiinţa din rit.

15. Să ştii că ritul ia fiinţa din Brahman; Brahman ia fiinţa din Cel Indestructibil (akshara); de aceea, Brahman cel Atotpătrunzator este fixat de-a pururi în sacrificiu.

16. Aşa a fost pusă în mişcare roata {40}; cel care nu o face să se învârtească [mai departe] aici [pe pământ], acela trăieşte zadarnic, nemernic dedat simţurilor.

17. Însă omul care se bucură numai de Sine, care găseşte mulţumire numai în Sine, care îşi găseşte liniştea în Sine, acela nu [mai] are nimic de făcut {41}.

18. Acela nu-şi află un sprijin în ce este făcut sau nu este făcut aici [pe pământ]; şi din toate fiinţele, nu depinde de niciuna, pentru nimic.

19. Săvârseşte deci fapta ce trebuie făcută, mereu desprins [de ea], căci omul care făptuieşte desprins ajunge la culme.

20. Căci prin fapte au obţinut Janaka {42} şi ceilalţi desăvârşirea; tu trebuie să făptuieşti privind numai la binele oamenilor.

21. Cum se poartă cel din frunte aşa se poartă şi ceilalţi oameni; canoanele pe care şi le face el sunt urmate şi de lume {43}.

22. Pentru mine, o fiu al lui Pritha, nu [mai] există nimic de înfăptuit în cele trei lumi, nimic nedobândit care să trebuiască a fi dobândit, şi totuşi mă aflu în acţiune.

23. Dacă eu nu m-aş afla tot timpul neobosit în acţiune, toţi oamenii, o fiu al lui Pritha, mi-ar urma calea.

24. Aceste lumi ar pieri dacă eu nu [mi]-aş îndeplini fapta; aş fi cel care face haos, aş duce la pieire fiinţele.

25. Precum cei neştiutori făptuiesc legaţi de fapte, o Bharata, tot aşa cel înţelept dorind binele oamenilor [făptuieşte] desprins [de ele].

26. Cel înţelept să nu tulbure mintea celor neştiutori legaţi de faptă; să se dedea tuturor faptelor, fiind concentrat când le îndeplineşte.

27. Toate faptele se îndeplinesc de către Tendinţele (guna) Naturii (prakriti); cel cu Sinele tulburat de Eu gândeşte: “făptuitorul sunt eu”.

28. Însă, o tu cel cu braţul mare, cel care cunoaşte adevărul asupra deosebirii [Sinelui] de Tendinţe (guna) şi fapte, gândind “Tendinţele acţionează asupra Tendinţelor” {44} acela nu este legat [de fapte].

29. Cei tulburaţi de Tendinţele (guna) Naturii (prakriti) se leagă de acţiunea Tendinţelor; pe aceşti nefericiţi care nu cunosc totul, cel atotcunoscător să nu-i smintească.

30. Încredinţindu-mi mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem (adhyAtman), fiind fără dorinţe şi lipsit de [gândul] “al meu”, luptă, scăpat de zbuciumul îndoielii.

31. Oamenii care urmează această învăţătură eternă a mea, cu credinţa şi fără să cârtească, aceia se eliberează de fapte;

32. Însă aceia care cârtind împotriva-mi, nu-mi urmează învăţătura, să ştii că sunt greşiţi în tot ce ştiu, fără minte, pieriţi.

33. Chiar şi înţeleptul se poartă după cum îi este firea lui; fiinţele îşi urmeaza firea; ce o va ţine în loc?

34. În obiectul oricăruisimţ se află patima şi ura; să nu între sub stăpânirea lor; acestea două sunt duşmanii lui {45}.

35. Legea proprie (svadharma), [chiar] cu lipsuri, este mai bună decât Legea altuia, chiar cu grija respectată; este mai bine să pieri în Legea ta proprie; Legea altuia este periculoasă.

Arjuna a spus:

36. De cine-i stăpânit omul când săvârseşte păcatul, deşi nu-l doreşte, o Varshneya, de parcă-i tras cu forţă?

Bhagavat a spus:

37. Aceasta este fie dorinţa, aceasta este fie ură, născută fiecare din Tendinţă rajas, marele devorator, marele rău {46}; să ştii că aceasta este duşmanul aici [pe pământ].

38. Precum focul este învăluit în fum, oglinda – de pete, embrionul – de învelişurile sale, tot aşa şi aceasta [cunoaştere] este învăluită de aceasta [Tendinţa].

39. Ascunsă este cunoaşterea celui înţelept de către acest veşnic duşman, care sub forma dorinţei, o fiu al lui Kunti, este un foc greu de stins.

40. Locaşul său sunt simţurile, simţul intern şi mintea; prin acestea el tulbură pe cel întrupat, ascunzând Cunoaşterea.

41. De aceea tu, cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, o Bharata, stăpânindu-ţi dintru început simţurile, ucide-l pe cel rău, pe cel care distruge Cunoaşterea şi înţelegerea {47}.

42. Simţurile sunt socotite deasupra [obiectelor lor]; deasupra simţurilor este simţul intern; deasupra simţului intern este mintea; deasupra minţii este acesta [Sinele] {48}.

43. Cugetând la cel care este deasupra minţii, sprijinindu-te pe Sinele [tău] ucide, o tu cel cu braţul mare, duşmanul de care cu greu te apropii, a cărui formă este dorinţa.

-IV-
Cartea a patra numită
YOGA CUNOAŞTERII ŞI A FAPTEI

1. Această yoga nepieritoare i-am explicat-o lui Vivasvat {49}, Vivasvat i-a transmis-o lui Manu {50}, şi Manu lui Ikshvaku {51}.

2. Astfel au cunoscut-o, capătată de la unul la altul, marii Rishi, o tu care-ţi distrugi duşmanii; aceasta yoga s-a pierdut aici [pe pământ], prin marea scurgere a vremii.

3. Chiar aceasta yoga din vremea Începutului ţi-am explicat-o astazi ţie; îmi eşti credincios şi prieten; aceasta este taina supremă.

Arjuna a spus:

4. Tu te-ai născut mai în urmă; Vivasvat s-a născut mai înainte; cum aş putea înţelege că tu ai explicat la început? {52}

Bhagavat a spus:

5. Multe sunt naşterile mele anterioare [ca] şi ale tale, o Arjuna; eu le cunosc pe acestea toate, tu [însă] nu, o tu care-ţi distrugi duşmanii.

6. Deşi sunt nenăscut, etern din fire, Stăpânul divin al fiinţelor, trecând peste natura mea {53} [neschimbată], mă renasc [totuşi] prin propria mea forţă magică {54} (maya).

7. Ori de cite ori Legea slabeşte, o Bharata, şi se întăreşte nelegiuirea, atunci eu mă creez [cu trup] {55}.

8. Pentru salvarea celor buni şi distrugerea celor răi, pentru statornicirea Legii, mă nasc din yuga {56} în yuga.

9. Cel care cunoaşte cu adevărat naşterea şi fapta mea divină, când îşi părăseşte trupul, nu merge spre o noua naştere; el vine la mine, o Arjuna.

10. Desprinşi de pasiune, frica şi ură, de o fiinţă cu mine {57}, cu sprijin în mine, purificaţi prin această Cunoaştere, mulţi au ajuns la firea mea.

11. Eu fac parte fiecăruia după cum se apropie de mine; oamenii urmează, oricum, calea mea, o fiu al lui Pritha.

12. Cei care doresc reuşita în fapte, aici [pe pământ], sacrifică zeilor; reuşita adusă de sacrificiu vine repede, în lumea oamenilor.

13. Cele patru caste au fost create de mine, împărţite după Tendinţele (guna) şi datoriile lor; deşi eu sunt făptuitorul acestora, să ştii totuşi că sunt neclintitul nefăptuitor.

14. Faptele [mele] nu se prind de mine, nu doresc fructul faptei; cel care mă cunoaşte aşa, nu este înlănţuit de faptele [lui].

15. Astfel săvârşeau faptele, ştiind aceasta, străbunii tăi dornici de mântuire; deci săvârseşte fapta aşa cum a fost făcută, înainte, de străbuni.

16. “Ce este fapta, ce este nefăptuirea?” Aici chiar înţelepţii sunt încurcaţi. Îţi voi dezvălui ce este fapta şi cunoscând-o te vei elibera de rău.

17. Trebuie să înţelegi ce este fapta [rânduita], să înţelegi ce este fapta oprită, să înţelegi ce este nefăptuirea; mersul faptei este de necuprins cu mintea.

18. Cel care vede în fapta nefăptuirea şi în nefăptuire fapta, acela este un înţelept între oameni, acela este yoghin [şi totuşi] săvârseşte pe de-a întregul fapta.

19. Despre cel ce trece la orice faptă, fără dorinţă şi hotărâre, ale cărui fapte sunt arse de focul Cunoaşterii, despre el, cei luminaţi spun că este un înţelept.

20. Părăsind fructul faptelor, mereu mulţumit, liber chiar dacă a trecut la faptă, acela nu săvârseşte nimic.

21. Fără dorinţi, cu mintea şi trupul stăpânite, părăsind orice bun lumesc, săvârşind faptele numai cu trupul, nu-şi atrage nici un păcat.

22. Mulţumit cu ce-i aduce întâmplarea, trecut dincolo de dualitate {58}, lipsit de simţăminte egoiste, acelaşi în reuşită şi nereuşită, chiar făptuind, nu este legat.

23. Pentru cel desprins de legături, eliberat, cu mintea fixată în Cunoaştere, care făptuieşte pentru a sacrifica {59}, fapta se şterge în întregime.

24. Brahman este aducerea ofrandei, Brahman este ofranda jertfită de Brahman în focul lui Brahman; cel care meditează la sacrificiul lui Brahman, trebuie să intre în Brahman.

25. Unii yoghini aduc sacrificiu zeilor; alţii sacrifică în focul lui Brahman, sacrificiul prin sacrificiu {60}.

26. Unii sacrifică simţurile, începând cu auzul, în focul stăpânirii de sine; alţii sacrifică obiectele simţurilor, începând cu sunetul, în focul simţurilor.

27. Unii sacrifică toate activităţile simţurilor şi ale suflurilor vitale (prana) în focul stăpânirii de sine aprins de Cunoaştere.

28. Unii asceţi care ţin legăminte [aspre] fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrificiul ascezei, sacrificiul yoga şi sacrificiul Cunoaşterii şi al recitarii Vedelor {61}.

29. Alţii sacrifică suflul expirator (prana) în suflul inspirator (apana), oprind mişcarea expiraţiei şi inspiraţiei, năzuind la stăpânirea suflurilor (pranayama).

30. Alţii, care se abţin de la mîncare, sacrifică suflurile vitale în suflurile vitale; toţi aceşti cunoscători ai sacrificiului au păcatele şterse prin sacrificiu.

31. Cei care se hrănesc cu nectarul nemuririi (amrita), rămăşiţa a sacrificiului, merg în Brahman cel etern; cel care nu sacrifică nu are parte de lumea aceasta; cum [ar avea parte] de cealaltă, o tu cel mai bun dintre Kuru?

32. Astfel, sacrificiile împlinite în gura lui Brahman sunt felurite; cunoaşte-le ca fiind născute din faptă; cunoscând aceasta, te vei elibera.

33. Sacrificiul Cunoaşterii este mai bun decât cel material, o tu care-ţi distrugi duşmanii; toate faptele se desăvârşesc în întregime în Cunoaştere.

34. Să ştii că prin supunere respectuoasă, întrebări lămuritoare şi slujindu-i pe cei care văd adevărul şi au Cunoaşterea, ei ţi-o vor dezvălui [si ţie].

35. Aflând-o, nu vei mai cădea din nou în tulburare, o fiu al lui Pandu; toate fiinţele le vei vedea în Sinele [tău] şi deci, în mine.

36. Chiar de-ai fi cel mai păcatos dintre toţi păcatoşii, vei trece dincolo de toată această suferinţă, cu corabia Cunoaşterii.

37. Precum focul aprins face cenuşă din vreascuri, aşa şi focul Cunoaşterii face din toate faptele cenuşă.

38. Nu există aici [pe pământ] un instrument purificator asemănător Cunoaşterii; pe aceasta o găseşte singur, în Sinea lui, cu timpul, cel desăvârşit în yoga.

39. Cel cu credinţă dobândeşte Cunoaşterea, năzuind spre ea cu simţurile stăpânite; dobândind Cunoaşterea, ajunge repede la pacea supremă.

40. Cel lipsit de Cunoaştere şi credinţă, cu îndoiala în suflet, piere; cel cu îndoiala în suflet nu are parte nici de lumea aceasta, nici de cealaltă şi nici de fericire.

41. Pe cel stăpân al Sinelui, care prin yoga a renunţat la fapte, şi prin Cunoaştere şi-a tăiat îndoiala, [pe acela] o Dhananjaya, faptele nu-l [mai] înlănţuiesc.

42. De aceea, tăind cu sabia Cunoaşterii Sinelui îndoiala din inimă, născută din necunoaştere, îndreaptă-te spre yoga, şi ridică-te, o Bharata.

-V-
Cartea a cincea numită
YOGA RENUNŢĂRII

Arjuna a spus:

1. Krishna, tu lauzi renunţarea la fapta, şi totodata şi yoga; spune-mi în mod desluşit care din ele este mai bună.

Bhagavat a spus:

2. Renuntarea şi yoga faptei duc ambele la binele suprem {62}. Dintre ele două, yoga faptei este mai presus decât renunţarea la faptă.

3. Trebuie recunoscut ca ascet-pentru-totdeauna cel care nu urăşte şi nu doreşte; cel care a trecut dincolo de dualitate, o tu cel cu braţul mare, se eliberează uşor de legături.

4. Numai cei puţini la minte, nu şi înţelepţii, vorbesc despre Samkhya şi Yoga ca despre lucruri deosebite; cel care o urmează doar pe una obţine totodată fructul amândurora.

5. Starea care se dobândeşte prin Samkhya se dobândeşte şi prin Yoga; cel care vede că Samkhya şi Yoga sunt una, acela vede.

6. Renunţarea, o tu cel cu braţul mare, se dobândeşte cu greu fără yoga; ascetul cufundat în [meditaţia] Yoga ajunge fără zăbavă la Brahman.

7. Cel unit în yoga, cu trupul purificat, cu trupul învins, cu simţurile învinse, al cărui Sine este Sinele tuturor fiinţelor, chiar dacă făptuieşte, el nu este întinat.

8. “Nu eu făptuiesc ceva”, aşa gândeşte cel concentrat care cunoaşte adevărul, atunci când vede, aude, atinge, miroase, mănâncă, merge, doarme, respiră,

9. Vorbeşte, dă drumul, prinde, închide şi deschide pleoapele; el zice: “simţurile acţionează în obiectele lor”.

10. Cel care făptuieşte dăruindu-i lui Brahman toate faptele, părăsind orice legătura, de el nu se prinde păcatul, precum apa de frunzele lotusului.

11. Yoghinii săvârşesc fapte cu trupul, cu simţul intern, cu mintea şi chiar numai cu simţurile, părăsind [orice] legătură pentru purificarea Sinelui.

12. Cel unit [în yoga], părăsind fructul faptelor, dobândeşte pacea supremă; cel neunit, legat de fruct, se înlănţuie prin acţiunea dorinţei.

13. Renunţând cu mintea la toate faptele, cel întrupat stă fericit şi stăpân în cetatea cu nouă porţi {63}, fără să făptuiască şi fără să provoace fapte.

14. Nici starea de făptuitor şi nici faptele nu le creează Stăpânul Cel Omniprezent, şi nici legătura faptei cu fructul sau; Natura {64} e cea care pune [totul] în mişcare.

15. Cel Omniprezent nu-şi însuşeşte nici păcatul, nici fapta bună a cuiva; Cunoaşterea este învăluită de necunoaştere; prin ea li se tulbură mintea creaturilor.

16. Însă celor cărora necunoaşterea le este distrusă de Cunoaşterea Sinelui, Cunoaşterea le iluminează, asemenea soarelui, pe Cel Suprem.

17. Cei care-L poartă în minte, care se identifică cu El, care iau sprijin în El, care-L au drept ultim scop, scapă de noi reîntoarceri, se scutură dintr-odată de păcatele lor.

18. Înţelepţii {65} privesc la fel la un brahman plin de ştiintă şi virtute morală, la un bou, la un elefant, la un câine sau la un mâncător de câini {66}.

19. Creaţia a fost învinsă {67} în această lume de cei cu mintea egală; Brahman este fără pată, mereu acelaşi; de aceea stau ei în Brahman.

20. Cel care stă în Brahman, care cunoaşte pe Brahman, cu mintea neclintită, netulburat, nu se bucură de ce-i plăcut, nu se sperie de ce-i neplăcut.

21. Cu Sinele desprins de contactele exterioare, găseşte în Sinele lui fericirea. Cu Sinele unit cu Brahman prin yoga, el capătă fericirea nepieritoare.

22. Bucuriile născute din contactul [simţurilor] sunt matca durerii. Ele au un început şi un sfârşit, o fiu al lui Kunti; înţeleptul nu află bucurii în ele.

23. Cel care poate în acestă lume, înainte de a se elibera de trup, să-şi stăpânească zbuciumul născut din dragoste şi ură, acel om este unit şi fericit.

24. Numai cel care are fericirea launtrică, bucuria launtrică, precum şi lumina launtrică, acel yoghin devenit [una cu] Brahman, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana).

25. Dobândesc stingerea în Brahman, Rishii {68} cu păcatele şterse, cu îndoiala tăiată, stăpâni pe ei, bucuroşi de binele tuturor fiinţelor.

26. Pentru asceţii eliberaţi de dragoste şi ură, cu mintea stăpânită, cunoscători ai Sinelui, stingerea în Brahman există [pretutindeni] în jurul [lor].

27. Îndepărtând contactele exterioare, cu privirea [aţintită] numai între [cele două] sprâncene, egalizând suflul inspirator (prana) cu suflul expirator (apana) care trec prin nas.

28. Ascetul cu mintea, simţul intern şi simţurile stăpânite, care are drept ultim scop eliberarea, lipsit de dorinţă, frică şi milă, numai acela este eliberat pentru totdeauna.

29. Cunoscându-mă pe mine ca cel care are parte de sacrificiu şi asceză, ca Marele Stăpân Divin (Maheshvara) al întregului Univers, prieten al tuturor fiinţelor, el ajunge la pace.

-VI-
Cartea a şasea numită
YOGA CONCENTRĂRII

Bhagavat a spus:

1. Cel care îndeplineşte fapta ce trebuie îndeplinită fără să ţină seama de fructul faptei, acela este [cu adevărat] ascet şi yoghin; şi nu acela care nu întreţine focul [sacrificiului] şi nu îndeplineşte riturile.

2. Să ştii că cea căreia i se spune renunţare este yoga, o fiu al lui Pandu; căci nimeni nu devine yoghin fără să renunţe la dorinţă {69}.

3. Pentru ascetul doritor să se înalţe la yoga, instrumentul de îndeplinire este fapta; pentru cel care a ajuns la yoga, instrumentul de împlinire este renunţarea.

4. Se spune despre cel care a renunţat la toate dorinţele că a ajuns la yoga [numai] atunci când nu este legat de obiectele simţurilor şi de fapte.

5. Să-şi ridice singur Sinele, să nu-şi doboare Sinele; Sinele este cu adevărat prietenul trupului; numai Sinele este duşmanul trupului {70}.

6. Sinele este prietenul trupului pentru cel care s-a învins pe sine, însă pentru cel care nu-i [stăpân pe] sine se poartă ca un duşman în duşmanie.

7. Numai Sinele celui care s-a învins pe sine este absorbit în meditaţie, [nepăsător] la cald sau frig, fericire sau durere, cinstire sau dispreţ.

8. Yoghinului al cărui Sine se bucură de Cunoaştere şi înţelegere, neclintit {71}, cu simţurile învinse, [privind] la fel la un bulgăre de pământ, o piatră sau aur – i se spune că este unit.

9. Cel cu spiritul egal, când se află între binevoitori, prieteni, duşmani, străini indiferenţi, oameni de ocară, rude, virtuoşi sau păcatosi, acela se deosebeşte [de ceilalţi oameni].

10. Yoghinul să-şi unească Sinele, stând deoparte, singur, stăpânindu-şi tot ce este gând, fără dorinţe şi fără bunuri lumeşti,

11. Statornicându-şi singur, într-un loc curat, o aşezare tare, nici prea înaltă, nici prea joasă, acoperită cu o pânză, piele de caprioară sau iarbă kusha,

12. Aşezându-se acolo, fixindu-şi mintea asupra unui singur punct, cu activitatea simţurilor şi gândirii stăpânite, să practice yoga pentru purificarea Sinelui.

13. Acelaşi, neclintit, ţinând nemişcate corpul, capul şi gâtul, aţintind privirea spre vârful nasului, fără să privească în spaţiu,

14. Cel care s-a potolit pe sine, lipsit de frică, care ţine legământul castităţii, stăpânindu-şi mintea, cu gândul la mine, unit, aşezat, avându-mă drept ultim scop,

15. Yoghinul care se uneşte astfel mereu, cu mintea stăpânită, ajunge la pace, la stingerea (nirvana) supremă, care este în mine.

16. Yoga nu este pentru cel care mănâncă prea mult, nici pentu cel care nu mănâncă deloc, nici pentru cel care doarme prea mult şi nici pentru cel [mereu] treaz, o Arjuna.

17. Yoga care distruge suferinţa este pentru cel cumpănit în hrană şi zăbavă, cumpănit în gesturi şi în fapte, cumpănit în somn şi veghe.

18. Când gândirea, stăpânită, fără dorinţi, eliberată de toate pasiunile, se fixează în Sine, atunci se spune că omul este unit [în yoga].

19. “Ca flacara ce nu se clinteşte la adapost de vânt” – aceasta este asemuirea [făcută] yoghinului cu gândirea stăpânită, care practică yoga Sinelui.

20. Atunci când gândirea se opreşte, respinsă de exerciţiul yoga, şi când îşi priveşte Sinele, găseşte mulţumirea în Sinele [său],

21. Atunci când cunoaşte fericirea fără de sfârşit, de dincolo de simţuri, ce-i de cuprins [doar] cu mintea, şi în acesta [o dată] statornicit, nu se [mai] departeazaă de la adevărul,

22. Pe care, dobândindu-l, nu mai socoate alt bun mai presus de el; în acesta [o dată] stabilit, nici o durere, oricât de mare, nu-l [mai] urneşte.

23. Cea denumită yoga trebuie cunoscută ca desfacere a legăturii cu durerea; aceasta yoga trebuie practicată cu hotărâre şi fără descurajare.

24. Părăsind complet toate pasiunile născute din dorinţă {72}, stăpânind complet cu simţul intern totalitatea simţurilor,

25. Puţin câte puţin să se oprească cu mintea susţinută prin hotărâre, cu simţul intern fixat în Sinele [său], fără să se gândească la ceva.

26. Oricând simţul intern s-ar arata neliniştit sau nestatornic, totdeauna, stapănându-l, să fie adus la supunere în Sine.

27. Pe yoghinul cu simţul intern potolit, cu pasiunile potolite, neîntinat, devenit [una cu] Brahman, îl pătrunde fericirea supremă.

28. Yoghinul care este unit astfel mereu, neîntinat, obţine cu uşurinţă fericirea nesfârşită de a-l atinge pe Brahman.

29. Cel cu Sinele unit prin yoga vede Sinele în toate fiinţele şi toate fiinţele în Sinele [său]; el priveşte pretutindeni la fel.

30. Cel care pretutindeni mă vede pe mine, şi toate le vede în mine, acela nu-i pierdut pentru mine şi nici eu nu-s pierdut pentru el {73}.

31. Cel care nazuieşte spre unitate mă adora în toate fiinţele; oriunde s-ar află acest yoghin, în mine se află.

32. Cel care, prin asemuire cu Sinele, priveşte pretutindeni la fel {74}, fie ca este fericire sau suferinţă, acela este socotit, o Arjuna, yoghinul cel mai desăvârşit.

Arjuna a spus:

33. Aceasta yoga pe care mi-ai dezvăluit-o ca egalitate [a spiritului], o Madhusudana, eu nu o văd ca o stare stabilă, din cauză că există nelinişte.

34. [Căci] mintea, o Krishna, este neliniştită, agitată, puternică, îndărătnică; socot că ea este tot aşa de greu de stăpânit că şi vântul.

Bhagavat a spus:

35. Fără îndoială, o tu cel cu braţul mare, mintea este greu de înfrînat şi neliniştită, dar ea poate fi supusă, o fiu al lui Kunti, prin exerciţiu repetat {75} şi renunţare.

36. Yoga este greu de dobândit pentru cel ce nu-i stăpân pe sine; acesta este gândul meu; ea este cu puţintă pentru cel care se stăpâneşte şi se supune pe sine printr-un mijloc potrivit.

Arjuna a spus:

37. Cel care nu-i ascet şi caută credinţa, dar se îndepărtează cu mintea de yoga, nedobândind desăvârşirea în yoga, pe ce drum apuca, o Krishna?

38. Lipsit de amândouă {76}, nu se destramă, o tu cel cu braţul mare, ca un nor în furtună, fără sprijin şi rătăcit în drumul spre Brahman?

39. Trebuie să-mi curmi pe de-a întregul aceasta îndoială, o Krishna; decât tine nimeni altul nu este în stare s-o curme.

Bhagavat a spus:

40. O fiu al lui Pritha, pentru el nu există pierzanie nici în lumea aceasta, nici în cealaltă, căci cel ce face binele, dragul meu, nu merge nicicum pe calea cea grea.

41. Dobândind lumile celor cu fapte merituoase, [şi] locuindu-le ani fără şir, cel lipsit de yoga se naşte [din nou] într-o familie cinstită şi de vază.

42. Sau poate, chiar se naşte într-o familie de înţelepţi yoghini, [căci] o naştere ca aceasta este cea mai grea de dobândit în aceasta lume.

43. Acolo îşi redobândeşte concentrarea minţii din întruparea anterioară şi se străduieste şi mai mult pentru desăvârşirea spirituală, o bucurie a neamului Kuru.

44. Exerciţiile repetate din trecut îl duc mai departe, chiar fără vrerea lui; cine doreşte să cunoască yoga trece dincolo de Brahman-Cuvântul {77}.

45. Yoghinul care prin stăruinţa [a ajuns] stăpân pe sine, curăţat de păcate, desăvârşit prin numeroase naşteri, ajunge la condiţia supremă.

46. Yoghinul este deasupra asceţilor şi este socotit chiar deasupra celor care au Cunoaşterea; yoghinul este deasupra celor care îndeplinesc riturile; de aceea, fii yoghin, o Arjuna.

47. Dintre toţi yoghinii, cel care, venit la mine cu Sinele interior, mi se dăruieşte cu credinţă, acela este socotit de mine ca [fiind] cel mai unit în yoga.

-VII-
Cartea a şaptea numită
YOGA CUNOAŞTERII ŞI A ÎNŢELEGERII

Bhagavat a spus:

1. Tu, care ai mintea unită cu mine, care practici yoga, care ai sprijinul în mine, ascultă, o fiu al lui Pritha, cum mă vei cunoaşte, fără îndoială, în întregime.

2. Îţi voi dezvălui, în întregime, aceasta Cunoaştere împreună cu înţelegerea, pe care, aflând-o, nu mai ramine nimic altceva de cunoscut aici [în lumea aceasta].

3. Dintre mii de oameni, câte unul doar se înfrânează pentru desăvârşirea spirituală; [iar] dintre cei care se înfrânează pentru desăvârşirea spirituala câte unul doar mă cunoaşte cu adevărat.

4. Pământul, Apa, Focul, Vântul, Eterul, Simţul intern, Mintea şi Eul sunt cele opt părţi diferite ale Naturii mele.

5. Aceasta este Natura mea inferioară; Natura mea superioară însă, să ştii, este alta; ea este, o tu cel cu braţul mare, Sinele individual (jivabhuta) {78} care ţine această lume {79}.

6. Să ştii, ea este matca tuturor fiinţelor; originea, ca şi nimicirea întregii lumi, eu sunt.

7. Dincolo de mine nu există altceva, o Dhananjaya; în mine sunt însăilate toate, ca şirul de perle pe fir.

8. Eu sunt, o fiu al lui Kunti, gustul din apă, lumina din Soare şi Lună, silaba [sfânta] AUM din toate Vedele, sunetul din spaţiu, ce-i omenesc {80} în oameni.

9. Eu sunt mirosul bun al pământului, strălucirea din foc, viaţa din toate fiinţele, asceza din toţi asceţii.

10. Sămânţa veşnică a tuturor fiinţelor eu sunt, să ştii, o fiu al lui Pritha; eu sunt înţelegerea celor care cunosc, şi strălucirea celor străluciţi eu sunt.

11. Şi [tot] eu sunt puterea dezbărată de dorinţă şi patimă; eu sunt în fiinţe iubirea care nu calcă Legea, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] Bharata.

12. Toate stările [celor trei Tendinţe], sattva, rajas şi tamas, să ştii, pleacă de la mine; nu eu sunt în ele, ci ele sunt în mine.

13. Toată această lume cu mintea tulburată de stările alcătuite din cele trei Tendinţe nu mă recunoaşte pe mine, care sunt dincolo de ele, neclintit {81}.

14. Căci este greu de trecut dincolo de această iluzie (maya) divină a mea, alcătuită din Tendinţe; numai cei ce vin la mine trec de această iluzie {82}.

15. Nu la mine vin făcătorii de rele, cu mintea tulburată, oamenii cei josnici; cu Cunoaşterea smulsă de iluzie, ei ţin de starea demonică {83}.

16. De patru feluri sunt făcătorii de bine care mi se dăruiesc, o Arjuna, tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata: năpăstuitul, cel care năzuieşte la Cunoaştere, cel care năzuieşte la binele lumesc şi cel care posedă Cunoaşterea.

17. Dintre aceştia, cel care posedă Cunoaşterea, în veci unit, se deosebeşte [de ceilalţi] printr-o dăruire unică; cel care posedă Cunoaşterea mă iubeste la nesfârşire, şi eu îl iubesc pe el.

18. Aceştia sunt de preţ cu totii, însă pe cel care posedă Cunoaşterea îl socotesc ca pe mine însumi; cu Sinele unit, el îmi este devotat mie [care îi sunt] condiţia supremă.

19. La capătul multor renaşteri, cel care posedă Cunoaşterea ajunge la mine, spunându-şi: “Vasudeva este Totul”. Acest suflet mare (mahAtman) este greu de găsit.

20. Cei a căror Cunoaştere este smulsă de diverse pasiuni merg spre alte divinităţi; urmând felurite rânduieli {84}, îşi urmează natura lor proprie {85}.

21. Oricare ar fi forma [divinităţilor] pe care fiecare adorator doreşte să o venereze cu credinţă, eu sunt cel care pune în fiecine acea credinţă neclintită.

22. Unit prin acea credinţă, el urmăreşte îmbunare a acestei [divinităţi] şi-şi atinge dorinţele; cel care i le împlineşte [însă], eu sunt.

23. Răsplata celor puţini la minte nu este eternă; cei care sacrifică zeilor merg la zei, însă cei care mi se dăruiesc mie, la mine vin {86}.

24. Cei fără minte mă cred [ca eu sunt] Cel Nemanifestat intrat în starea de manifestare; ei nu cunosc natura mea superioara neclintită, supremă.

25. Învăluit de iluzia produsă de magia [mea], eu nu sunt revelat tuturor; aceasta lume, cu mintea tulburată, nu mă recunoaşte ca nenăscut şi neclintit.

26. Eu ştiu, o Arjuna, fiinţele care au fost, care sunt şi care vor fi; pe mine însă nu mă ştie nimeni.

27. Tulburarea dualităţii, născută din dorinţă şi ură, o Bharata, duce în rătăcire toate fiinţele [chiar] de la naşterea [lor], o tu cel care-ţi distrugi duşmanii.

28. Cei cu fapte merituoase, ale caror păcate sunt terminate, eliberaţi de tulburarea dualităţii, mi se dăruiesc cu credinţă nestramutată.

29. Cei care, pentru a se elibera de bătrâneţe şi moarte, caută sprijin în mine şi se înfrânează, aceia îl cunosc pe de-a întregul pe acest Brahman, Sinele Suprem, cunosc ritul în întregime.

30. Cei care mă cunosc ca esenţă a fiinţelor (adhibhuta), a zeilor (adhidaiva) şi a sacrificiului (adhiyajna), având gândirea concentrată, mă cunosc chiar în clipa plecării [din viaţă] {87}.

-VIII-
Cartea a opta numită
YOGA SALVĂRII ÎN BRAHMAN

Arjuna a spus:

1. Ce este Brahman? Ce este Sinele Suprem? Ce este ritul, o tu cel mai bun dintre oameni? Ce se înţelege prin esenţa fiinţelor, ce se numeşte esenţa zeilor?

2. Ce este esenţa sacrificiului, şi cum [e cu puţintă] aici în acest corp, o Madhusudana? Cum poţi fi cunoscut Tu, în clipa plecării [din lumea aceasta] de cei stăpâni pe sine?

Bhagavat a spus:

3. Indestructibilul este supremul Brahman; Natura proprie {88} este numită Sinele Suprem; Creaţia care aduce la viaţa fiinţele este numită sacrificiu.

4. Ca esenţă a fiinţelor, [eu sunt] existenţa pieritoare; ca esenţa a zeilor, [eu sunt] Spiritul; ca esenţă a sacrificiului, eu sunt chiar cel în trupul de acum, o tu cel mai bun dintre cei întrupaţi.

5. Cel care, în clipa sfârşitului, mă are în gând şi pleacă eliberându-se de corp, acela merge la mine; despre aceasta nu este îndoială.

6. Cel care are în gând o anumită existenţă în clipa sfârşitului când părăseşte corpul, spre ea merge, o fiu al lui Kunti, chemat în viaţă de acea existenţă {89}.

7. De aceea, tot timpul gândeşte-te la mine şi luptă; cu simţul intern şi mintea aţintite spre mine, la mine vei veni fără îndoială.

8. Cel care meditează la supremul Spirit divin, o fiu al lui Pritha, cu gândirea concentrată în exerciţiul yoga, fără să rătăcească în altă parte, ajunge la El.

9. Cel care îşi aminteste de Poetul {90} Începutului, Stăpânul mai subtil decât atomul, care a orânduit Totul, a cărui formă nu poate fi gândită, de culoarea soarelui de dincolo de tenebre {91},

10. Cel care-i în clipa plecării [din lumea aceasta], cu simţul intern neclintit, unit prin dăruire şi prin puterea [dată de] yoga, adunându-şi suflul vital între cele două sprâncene, acela ajunge la supremul Spirit divin.

11. Tărâmul despre care cunoscătorii Vedei spun că este indestructibil, în care intră asceţii lipsiţi de pasiuni, pentru care cei ce-l doresc se păstreză casti {92}, ţi-l voi dezvălui pe scurt.

12. Stăpânindu-şi toate porţile {93}, respingându-şi simţul intern în inimă, aducându-şi suflul vital în cap, practicând concentraţia yoga,

13. Cel care plecând [din lumea aceasta] îşi părăseşte corpul rostind silaba [sacră] AUM care este Brahman, purtându-mă în gând, acela merge spre condiţia supremă.

14. Pentru yoghinul mereu concentrat, care nu-i cu mintea la altceva, care se gândeşte mereu la mine, neîntrerupt, o fiu al lui Pritha, eu sunt uşor de dobândit.

15. Cei cu sufletul mare (mahAtman) ajunşi la suprema desăvârşire, venind la mine, nu mai au parte de renaştere, pieritor loc al durerii.

16. Începând cu cea a lui Brahman, o Arjuna, toate lumile revin la noi existente; însă când se vine la mine, o fiu al lui Kunti, nu mai există renaştere.

17. Cei care ştiu că ziua lui Brahman ţine pina la o mie de yuga, şi că noaptea lui se sfârşeşte după o mie de yuga, aceia sunt oamenii care ştiu [ce-i] ziua şi noaptea.

18. Din Cel Nemanifestat se nasc toate cele manifestate, la venirea zilei; la venirea noptii, se topesc în Cel numit Nemanifestat.

19. Tot aşa şi mulţimea fiinţelor, după ce a tot existat, se topeşte la venirea nopţii; la venirea zilei, fără vrere, o fiu al lui Pritha, ea renaşte {94}.

20. Însă dincolo de acest Nemanifestat, există o altă existenţă, nemanifestată, eternă, care nu piere atunci când toate fiinţele pier.

21. “Cel Nemanifestat”, “Cel Indestructibil”, aşa i se spune; este numit condiţia supremă; cei care-l dobândesc nu se mai întorc; acesta este lăcaşul meu suprem.

22. Acest Spirit suprem, o fiu al lui Pritha, se dobândeşte printr-o exclusivă dăruire; în El stau toate fiinţele, de El a fost desfăşurat {95} acest Tot.

23. Îţi voi spune care este clipa când yoghinii morţi pleacă pentru a se întoarce sau a nu se mai întoarce, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] Bharata {96}.

24. [Când este] foc, strălucire, zi, jumatatea luminoasă a lunii, răstimpul celor şase luni cât soarele urcă spre miazănoapte, oamenii morţi atunci, care-l cunosc pe Brahman, merg la Brahman.

25. [Când este] fum, noapte, jumătatea întunecată a lunii, răstimpul celor şase luni când soarele coboară spre miazazi, atunci yoghinul dobândind “lumina lunii”, renaşte.

26. Cele două căi, cea luminoasă şi cea întunecată, sunt socotite drept [căi] eterne ale lumii; pe una se merge fără întoarcere, pe cealaltă se vine înapoi.

27. Yoghinul care cunoaşte amândouă drumurile nu se rătăceşte nicând; de aceea, o Arjuna, în orice clipa, fii concentrat în yoga.

28. Ceea ce este aratat ca răsplată a meritului în [studiul] Vedelor, în sacrificii, în asceză, în danii, este întrecut de yoghinul care ştie aceasta; el merge spre locul suprem al Începutului.

-IX-
Cartea a noua numită
YOGA TAINEI REGEŞTI

Bhagavad a spus:

1. Îţi voi dezvălui ţie, care eşti nezeflemitor, Cunoşterea cea mai tainică, împreună cu înţelegerea; cunoscând-o, te vei elibera de nefericire.

2. Această ştiintă regească, acestă taină regească este supremul purificator; ea poate fi înţeleasă direct, este legiuită, uşor de îndeplinit, neclintită.

3. Oamenii care nu cred în aceasta Lege, o tu cel care-ţi distrugi duşmanii, nedobândindu-mă, reiau calea morţii şi a renaşterii (samsara).

4. Întreaga aceasta lume este desfaşurată de mine [care sunt] forma nemanifestată; în mine stau toate fiinţele, şi nu eu stau în ele.

5. Şi [totuşi] fiinţele nu stau în mine; priveşte la unirea mea divină! Sunt susţinator al fiinţelor, fără să stau în ele; prin Sinele meu există toate fiinţele.

6. Precum marele şi veşnicul vânt, ce bântuie pretutindeni, se află în spaţiu, să ştii, tot aşa se spune că toate fiinţele stau în mine {97}.

7. Toate fiinţele, o fiu al lui Kunti, se întoarc în Natura mea, la sfârşit de kalpa; la început de kalpa le creez din nou {98}.

8. Sprijinindu-mă pe propria mea Natura, creez mereu din nou acestă mulţime a fiinţelor, de nevoie, prin forţa Naturii.

9. Şi aceste fapte nu mă leagă, o Dhananjaya; eu ramin ca un străin, nelegat de aceste fapte.

10. Prin mine şi prin grija mea, Natura faureşte tot ce se mişcă şi nu se mişcă; prin acesta cauză, o fiu al lui Kunti, lumea este pusă în mişcare.

11. Cei cu mintea tulburată, nu mă preţuiesc sub forma mea umană, ei nu cunosc existenţa mea supremă, de Mare Stăpân Divin al tuturor fiinţelor.

12. Zadarnice le sunt speranţele, zadarnice faptele, zadarnică le este ştiinta celor ce şi-au pierdut mintea; ei capătă natura obscură a demonilor Rakshas şi Asura.

13. Însă oamenii cu sufletul mare (mahAtman), care au sprijin în mine, care nu au alt gând, o fiu al lui Pritha, au parte de Natura mea divină, cunoscându-l pe Cel Neclintit, Obârşia existenţelor (bhutadi).

14. Glorificându-mă mereu, înfrînîndu-se credincioşi legămintelor {99}, închinindu-mi-se, mă adora cu dăruire, mereu concentraţi.

15. Alţii care sacrifică, mă adora prin sacrificiul cunoaşterii, ca unitate, ca felurită individualizare, pe mine Cel cu faţa în toate părţile.

16. Eu sunt strădania sacrificiului {100}, eu sunt sacrificiul, eu sunt ofranda adusa străbunilor, eu sunt iarba magica, eu sunt mantra {101}, eu sunt untul sacrificiului, eu sunt focul, eu sunt jertfa.

17. Eu sunt tatăl acestei lumi, muma, orânduitorul, străbunul, ceea ce trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba [sacra] AUM {102}, Rik, Saman şi Yajus {103},

18. Calea, susţinătorul, stăpânul, martorul, popasul, şălaşul, prietenul, începutul şi nimicirea [lumii], locul, aşezarea, săminţa, Cel Neclintit.

19. Eu dau caldură, opresc şi dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea şi moartea, şi tot eu sunt, o Arjuna, Fiinţa şi Nefiinţa.

20. Cei cu întreita ştiinta [a Vedelor], băutori ai Somei {104}, curăţaţi de păcate, năzuind la starea cerească, mă cinstesc cu jertfe; aceştia, intrând în lumea sfântă a celui ce este stăpân peste zei {105}, au parte de bucuriile cereşti ale zeilor.

21. Aceştia, împărtăşindu-se din marea bucurie a lumii cerului, după trecerea [perioadei de răsplată a] meritului, ei intră în lumea muritoare; astfel, urmând Legea întreitei cunoaşteri, supuşi dorinţelor, dobândesc această ducere şi întoarcere {106}.

22. Celor care mă adoră gândindu-se la mine şi nu la altul, acestor oameni mereu concentraţi le vin într-ajutor.

23. Chiar cei care, dăruiţi altor divinitati, sacrifică pătrunşi de credinţă, chiar aceia, o fiu al lui Kunti, [tot] mie îmi sacrifică, [deşi] nu după cum este rânduit.

24. Eu sunt cel care are parte de toate sacrificiile şi numai eu sunt stăpânul lor; deoarece ei nu mă recunosc aşa cum sunt, aceştia se pierd.

25. Cei care slujesc zeilor merg la zei; cei care slujesc străbunilor merg la străbuni; la demoni merg cei care sacrifică demonilor; dar cei ce-mi sacrifică, la mine vin.

26. Dacă cu dragoste mi se da o frunză, o floare, un fruct, sau apă, eu mă bucur de aceste ofrande ale iubirii pioase ale celui smerit {107}.

27. Tot ceea ce faci, mănânci, sacrifici, dăruieşti sau înduri ca asceză, o fiu al lui Kunti, fă-le ca [ofrandă] pentru mine.

28. Astfel, te vei elibera de înlănţuirea faptelor şi de fructul lor, bun sau rău; cu fiinţa concentrată în yoga şi renunţări, eliberat, la mine vei veni.

29. Eu sunt la fel pentru toate fiinţele; pentru mine nu-i [nimeni] pe care să-l plac sau să-l urăsc; cei care mi se dăruiesc cu dragoste se află în mine, şi eu mă aflu în ei.

30. Chiar un om rău, de mi se dăruieşte cu o dragoste exclusivă, trebuie socotit ca om bun {108}; hotăririle lui sunt drepte;

31. Curând devine virtuos, şi ajunge la pacea eternă; să ştii, fiu al lui Kunti, cel care mi se dăruieşte nu piere.

32. O fiu al lui Pritha, cei care îşi iau sprijin în mine, chiar de-ar fi [născuţi] dintr-o matcă a păcatului {109}, de-ar fi femei, vaishya {110} şi chiar shudra {111}, aceştia ajung la condiţia supremă.

33. Cu atât mai mult, brahmanii merituoşi, Rishii de neam regesc ce mi se dăruiesc; deoarece ai dobândit aceasta lume trecătoare şi nefericită, dăruieşte-mi-te.

34. Fii cu gândul la mine, dăruit mie, sacrifică-mi şi cinsteşte-mă; la mine vei ajunge concentrându-te astfel, avându-mă pe mine drept ultim scop.

-X-
Cartea a zecea numită
YOGA ÎNTRUCHIPĂRILOR DIVINE

Bhagavat a spus:

1. Ascultă mai departe, o tu cel cu braţul mare, înaltul meu cuvânt pe care ţi-l rostesc ţie, care mi-eşti drag, spre binele tău.

2. Nici mulţimea zeilor, nici marii Rishi nu cunosc naşterea mea, căci eu sunt singura obârşie a zeilor şi a marilor Rishi.

3. Cel care mă ştie ca Marele Stăpân Divin al Lumii, nenăscut şi fără de început, acela, netulburat printre muritori, se eliberează de toate păcatele.

4. Gândire, Cunoaştere, netulburare [a minţii], rabdare, adevăr, stăpânire de sine, linişte, fericire şi durere, fiinţare şi nefiinţare, frica şi neînfricare,

5. Nevătămare, egalitate [a spiritului], mulţumire de sine, asceza, dăruire, faima buna şi rea, toate sunt numai de la mine, felurite stări ale fiinţelor.

6. Din mine au luat fiinţa, în vremea Începutului, cei şapte mari Rishi şi cei patru Manu, născuţi din gândul meu; din ei [au luat fiinţă] toate creaturile în lume.

7. Cel care cunoaşte cu adevărat întruchiparile {112} şi forţa mea magică, acela se uneşte [cu mine] printr-o yoga de neclintit; aceasta este neîndoios.

8. Eu sunt obârşia Totului, de la mine porneşte Totul; gândind aşa, cei cu minte şi simţire adâncă, mi se dăruiesc mie.

9. Cu gândul la mine, cu suflurile vitale plecate la mine {113}, luminându-se unul pe celalalt, vorbindu-şi despre mine sunt mereu mulţumiţi şi fericiţi.

10. Celor mereu concentraţi, care mi se dăruiesc cu dragoste, le dau această yoga a minţii (buddhiyoga) prin care ajung la mine.

11. Din îndurare pentru ei, eu, stând în adevărata [mea] Natură, distrug prin lampa strălucitoare a Cunoaşterii întunecimea născuta din necunoaştere.

Arjuna a spus:

12. Tu eşti supremul Brahman, lăcaşul şi purificatorul suprem, Spiritul cel veşnic, cel ceresc, obârşia zeilor, cel nenăscut, cel ce pătrunde totul.

13. Aşa ţi-au spus toţi Rishii, divinul Rishi Narada, Asita, Devala şi Vyasa; chiar tu însuţi mi-o spui.

14. Toate acestea le socotesc adevărate pentru ca mi le-ai spus tu, o Keshava, căci nici zeii, nici demonii Danava nu cunosc manifestarea ta.

15. Numai tu însuţi te cunoşti pe tine, o Spirite Suprem, Creator al fiinţelor, Stăpân al fiinţelor, Zeu al zeilor, Stăpân al lumii.

16. Trebuie să-mi vorbeşti pe de-a întregul despre divinele întruchipări ale Naturii tale, întruchipări prin care exişti, pătrunzând aceste lumi.

17. Cum aş cunoaşte, o yoghinule, chiar dacă aş medita mereu asupra ta, în care dintre formele existenţei tale te-as putea cuprinde cu mintea, o Bhagavat?

18. Vorbeşte mai mult, cu de-amănuntul, o Janardana, despre forţa magică şi întruchiparea [ta], căci nu mă satur ascultând nectarul nemuririi (amrita) [al vorbelor tale].

Bhagavat a spus:

19. Fie, îţi voi vorbi despre divinele întruchipari ale fiinţei mele, [numai] despre cele importante, o cel mai bun dintre Kauravi, căci întinderea mea este fără sfârşit.

20. Eu sunt Sinele, o Gudakesha, care sălăşluieşte în inima tuturor fiinţelor, eu sunt începutul, mijlocul şi sfârşitul tuturor fiinţelor.

21. Pentru zeii Aditya {114} eu sunt Vishnu; pentru luminatori, eu sunt Soarele strălucitor; eu sunt Marici {115} pentru Maruti {116}, şi Luna pentru stele.

22. Pentru Vede eu sunt Saman {117}, pentru zei – Vasava {118}, pentru simţuri sunt simţul intern, şi gândirea pentru fiinţe.

23. Pentru zeii Rudra {119} eu sunt Shamkara {120}, pentru demonii Yaksha şi Rakshas eu sunt stăpânul bogaţiilor {121}, pentru zeii Vasu eu sunt focul, pentru munţi sunt Meru.

24. Să ştii, o fiu al lui Pritha, ca pentru preoţi eu sunt cel dintâi – Brihaspati {122}, – pentru conducătorii de oşti sunt Skanda {123}, pentru ape sunt oceanul.

25. Pentru marii Rishi, eu sunt Bhrigu {124}, pentru cuvinte – silaba unica, pentru sacrificii eu sunt sacrificiul rugăciunii, pentru munţi – Himalaya.

26. Pentru toţi arborii sunt smochinul, Narada {125} – pentru divinii Rishi, Citraratha – pentru Gandharva {126}, ascetul Kapila – pentru cei ce au atins desăvârşirea [spirituală] {127}.

27. Pentru cai, să ştii ca sunt Uccaihshravas {128}, cel născut din nectarul nemuririi (amrita); pentru elefanţii regali sunt Airavata {129}, pentru oameni – regele.

28. Pentru arme sunt fulgerul, pentru vaci – vaca dorinţelor; eu sunt Kandarpa {130} ce da sămânţa vieţii, pentru şerpi eu sunt Vasuki {131}.

29. Pentru Naga {132} sunt Ananta {133}, pentru fiinţele marii – Varuna, Aryaman {134} – pentru străbuni, Yama {135} – pentru stăpâni.

30. Eu sunt Prahlada {136} pentru demonii Daitya, timpul – pentru cei ce ţin numărătoarea {137}, pentru animalele sălbatice – leul, pentru păsări – fiul lui Vinata {138}.

31. Eu sunt vântul pentru purificatori, Rama – pentru cei ce poartă armă, Makara {139} – pentru peşti, fiica lui Jahnu {140} – pentru apele curgătoare.

32. Creaturilor le sunt început, sfârşit şi mijloc, o Arjuna; cunoaşterilor eu le sunt Cunoaşterea Sinelui Suprem, celor ce discuta [în controversă] eu le sunt doctrina [adevărată].

33. Literelor le sunt A, cuvintelor compuse le sunt dvandva {141}, eu sunt stăpânul indestructibil, orânduitorul cu faţa în toate părţile.

34. Eu sunt şi moartea care ia totul, şi naşterea celor ce vor fi; între ce este femeiesc {142} eu sunt faima, frumuseţea, vorba, ţinerea de minte, înţelepciunea, dârzenia şi răbdarea,

35. Pentru Saman eu sunt Marele Saman, gayatri {143} – pentru metri, pentru luni – Margashirsha {144}, anotimpurilor le sunt primavara.

36. Celor ce înşeală eu le sunt jocul de noroc, celor puternici – puterea, eu sunt biruinţa, eu sunt neşovăirea, virtutea celor virtuoşi.

37. Pentru Vrishni {145} eu sunt Vasudeva, pentru fiii lui Pandu – Dhananjaya, asceţilor le sunt Vyasa {146}, poeţilor (kavi) le sunt Ushanas {147} cel înţelept.

38. Celor ce supun [pe alţii] le sunt pedeapsa, doritorilor de mărire le sunt priceperea politică, eu sunt tăcerea tainelor, Cunoaşterea celor ce cunosc.

39. Sămânţa tuturor fiinţelor eu sunt, o Arjuna, căci nu există fiinţa mişcătoare sau nemişcătoare care să existe fără de mine.

40. Căci nu există capăt pentru întruchiparile mele divine, o tu cel ce-ţi învingi duşmanii; aceasta este, rostită de mine pe scurt, întinderea întruchiparilor mele.

41. Orice fiinţa aratoasă, frumoasă sau puternică, să ştii este puterea mea cuprinsă într-o farimă.

42. Dar, la ce bun, o Arjuna, să le ştii pe toate acestea? Eu stau sprijinind întreaga aceasta lume cu o farimă [din mine].

-XI-
Cartea a unsprezecea numită
VIZIUNEA CELUI CU MULTE FORME

Arjuna a spus:

1. Suprema vorba pe care ai rostit-o, spre binele meu, numită taina Sinelui Suprem, mi-a alungat toata tulburarea.

2. De la tine Cel cu ochii ca frunza de lotus, am auzit în amanunt naşterea şi pieirea fiinţelor, ca şi neclintită ta mareţie.

3. Aşa este, precum mi-ai spus tu însuţi Supremule Stăpân Divin; doresc să-ţi văd forma ta de Stăpân Divin, o Spirite Suprem.

4. De crezi ca e cu puţinţă a fi văzut de mine, puternice Stăpân Divin peste yoga, atunci arată-mi Sinele tău neclintit.

Bhagavat a spus:

5. Priveşte, o fiu al lui Pritha, formele-mi divine, cu sutele, cu miile, felurite, deosebite la culoare şi alcătuire.

6. Priveşte-i pe zeii Aditya, pe Vasu, pe Rudra, pe cei doi Ashvini şi pe Maruti; priveşte, o Bharata, la multele minuni nevăzute încă.

7. Priveşte aici, Gudakesha, în trupul meu stând la un loc întreaga lume, [tot] ce se mişcă şi nu se mişcă şi orice altceva ai dori să vezi.

8. Tu nu mă poţi însă privi cu propria-ţi vedere; îţi dau vederea divină; priveşte la forţa mea magică divină!

Sanjaya a spus:

9. Zicând acestea, atunci, o rege, Hari, Marele Stăpân Divin peste yoga, i-a aratat fiului lui Pritha suprema sa formă de Stăpân Divin:

10. Cu ochi şi guri nenumarate, cu nenumarate arătari uluitoare, cu nenumărate podoabe, cu nenumarate arme cereşti ridicate [spre ameninţare],

11. Purtând ghirlande şi veşminte divine, uns cu balsamuri divine, întrupare a tuturor minunilor {148}, zeu fără de sfârşit cu faţa în toate părţile.

12. Dacă o mie de sori s-ar ridica deodată pe cer, strălucirea lor ar fi asemenea strălucirii acestui mare suflet (mahAtman).

13. Atunci a văzut fiul lui Pandu întreaga lume fărămiţată la nesfârşit, stând la un loc în trupul zeului zeilor.

14. Atunci, pătruns de uimire, cu parul zburlit, Dhananjaya plecându-şi capul în faţa zeului, cu mâinile împreunate spre rugă, spuse:

Arjuna a spus:

15. Vazând toţi zeii în trupul tău, o zeule, şi feluritele fiinţe adunate, pe Brahman Stăpânul aşezat pe lotus, pe Rishi şi pe toţi serpii divini,

16. Te văd cu nenumarate braţe, pântece, guri şi ochi, pretutindeni forma nesfârşită; nici sfârşitul, nici mijlocul şi nici chiar începutul nu ţi le văd, Stăpân al Lumii! Formă a Lumii!

17. Purtând coroana, ghioaga şi disc, te văd, rug de lumină strălucind pretutindeni, greu de privit pe de-a întregul, nemăsurată strălucire a soarelui-foc-arzator.

18. Tu trebuie să fii cunoscut ca indestructibil, suprem, tu eşti orînduitorul suprem al acestei lumi, tu eşti neclintitul pazitor al Legii eterne; eşti pentru mine Spiritul cel Vesnic.

19. Te văd fără început, fără mijloc şi fără sfârşit, putere nesfârşită, braţe nesfârşite; drept ochi, Soarele şi Luna; gura [ţi-e] rug aprins şi flacara ei încinge lumea toată.

20. Întinderea dintre pământ şi cer este cuprinsă de tine singur, ca şi toate zările; văzându-ţi forma ta uluitoare şi groaznică, cele trei lumi sunt cutremurate, o Mare Suflet.

21. Mulţimile de zei se îndreaptă spre tine; unii speriaţi, cu mâinile împreunate rugator te preamaresc; spunând “Svasti” {149} mulţimile de Maharshi şi de Siddha te laudă cu imnuri nenumărate.

22. Toţi Rudra, Aditya, Vasu, Sadhya, Vishvedeva, cei doi Ashvini, Maruţii, toţi Ushmapa {150}, Gandharva, Yaksha, Asura şi Siddha, toţi te preamăresc uluiţi.

23. Privindu-ţi forma ta imensa, cu multe guri şi ochi, o tu cel cu braţul mare, cu multe braţe, coapse şi picioare, cu multe pântece, cu mulţi colţi îngrozitori, lumile sunt cutremurate; la fel şi eu.

24. Privindu-te pe tine, care atingi cerul, luminat de nenumarate culori, cu gura larg cascata, cu uriaşii ochi aprinsi, cutremurat în adâncul fiinţei [mele] nu-mi capăt stăpânirea şi liniştea, o Vishnu.

25. Privind colţii tăi îngrozitori şi gurile tale ca focul Timpului de Apoi {151}, nu [mai] ştiu [unde-s] zările, nu-mi găsesc loc de apărare; îndurare Stăpâne al zeilor, adăpost al lumii!

26. Şi toţi aceşti fii ai lui Dhritarashtra împreună cu mulţimea regilor pământeni, Bhishma, Drona şi fiul lui Suta cu capeteniile noastre de oşti,

27. Se îndreaptă în grabă spre gurile tale înfioratoare, cu dinţi îngrozitori; unii, prinşi între dinţi, se văd cu ţestele sfărâmate.

28. Precum valurile cele multe ale fluviilor curg numai spre ocean, aşa şi eroii din lumea oamenilor intra în gurile tale care aruncă flăcări.

29. Precum spre flacăra aprinsă fluturii merg în grabă, la pieire, aşa merge în grabă şi omenirea spre gurile tale, la pieire.

30. Pe toţi oamenii de pretutindeni îi lingi, mistuindu-i cu flăcarile gurii tale; razele tale fierbinţi ard întreaga lume, umplând-o de strălucire, o Vishnu.

31. Spune-mi cine eşti Tu, forma îngrozitoare? Plecăciune Ţie, Stăpâne al zeilor, îndurare! Vreau să te cunosc pe tine, obârşie, că nu-ţi înţeleg căile.

Bhagavat a spus:

32. Eu sunt Timpul [atot]puternic {152}, distrugător de lumi, pus în mişcare aici spre a trage lumea înapoi {153}; chiar fără tine, ei tot nu vor [mai] fi, luptători orânduiţi în armate duşmane.

33. Ridică-te deci, dobândeşte gloria; învingându-ţi duşmanii, bucura-te de o domnie împlinită; ei sunt de dinainte doboriţi de mine; tu fii doar unealta, o Savyasacin {154}.

34. Pe Drona, Bhishma, Jayadratha, Karna ca şi pe ceilalţi oşteni eroi doboriţi de mine, doboară-i, nu şovăi! Luptă! Vei învinge duşmanii în bătalie.

Sanjaya a spus:

35. Auzind aceste vorbe ale lui Keshava, cel ce purta coroana, cu mâinile împreunate, tremurând, salutându-l din nou pe Krishna, i-a spus cu vorba întretăiată, înspăimântat, în prosternare:

Arjuna a spus:

36. Drept este, Hrishikesha, ca de gloria ta se bucură lumea şi năzuieşte la dragostea ta, ca [demonii] Rakshas, înspăimântaţi, fug în [cele patru] zări, ca mulţimea de Siddha ţi se închină.

37. Şi de ce nu s-ar închina, o Mare Suflet, întâiului făptuitor, mai mare chiar ca Brahman; Stăpâne nesfârşit al zeilor, adapost al lumii, Tu eşti indestructibil, Fiinta şi Nefiinţa şi Cel de dincolo {155} [de ele].

38. Tu eşti obârşia zeilor, Spiritul Începutului, Tu eşti Supremul Orânduitor al acestei lumi, Tu eşti Cel ce cunoaşte şi [tot tu] Cel ce trebuie cunoscut, Supremul Lacaş; prin Tine este desfăşurat Totul, o Formă nesfârşită!

39. Tu eşti Vayu, Yama, Agni, Varuna, Luna, Prajapati, Tu eşti Străbunul {156}; închinăciune Ţie! De o mie de ori, şi încă închinăciune, închinăciune Ţie!

40. Închinăciune Ţie de la Rasarit şi de la Apus! Închinăciune Ţie de pretutindeni, o Tu care eşti Totul; putere nesfârşita, tărie nemăsurată! Tu le împlineşti pe toate, şi aşa eşti Totul.

41. Crezându-te un prieten pe care [poţi] să-l chemi, “o Krishna, o Yadava, o prietene”, necunoscător al mareţiei Tale, din uşurinţă sau din prieteşug,

42. De Te-am suparat cu gluma pe când mergeam, stateam, ne odihneam sau mâncam, fie singuri, o Achyuta, fie cu alţii de faţa, îţi cer iertare, Ţie celui de necuprins cu mintea.

43. Tatăl lumii care se mişcă şi nu se mişcă, Tu eşti; Tu eşti obiectul adorării ei; eşti învăţătorul şi mai mult decât învăţătorul; Tu nu ai seaman, cum ar fi un altul mai presus de Tine? În cele trei lumi, eşti putere fără seaman.

44. De aceea, plecându-mi trupul spre rugăciune, Te implor pe Tine, Stăpâne preamărit; trebuie să-mi ierţi, precum tatţl – fiului, prietenul – prietenului, cel drag – celei dragi.

45. Vazând cele nemaivăzute încă, sunt înfiorat; mintea mi-e cutremurată de groază; îndurare Stăpân al zeilor, adapost al lumii! Arata-mi doar forma Ta, o zeule.

46. Cu coroana, cu ghioaga, cu disc în mână, doar aşa vreau să Te vad; fii [iar] cu forma Ta cu patru braţe, o Tu cel cu o mie de braţe, care iei toate formele.

Bhagavat a spus:

47. Din îndurare, o Arjuna, ţi-am aratat prin puterea magiei mele forma-mi supremă făcuta din lumină, întreagă, fără de sfârşit, cea a Începutului, de altul decât tine nevăzută încă.

48. Nici prin Vede, sacrificii, învăţătura sau danii, şi nici prin rituri sau asceze crunte, eu nu pot fi văzut în această formă în lumea oamenilor de altul decât de tine, o erou [al neamului] Kuru.

49. Sa nu ai frică şi mintea tulburată văzând această formă a mea atât de îngrozitoare; fără spaima, cu inima voioasă, priveşte din nou la aceasta formă a mea!

Sanjaya a spus:

50. Vorbindu-i astfel lui Arjuna, Vasudeva şi-a aratat din nou forma lui; Marele Suflet l-a liniştit pe cel speriat, revenind la forma lui blândă.

Arjuna a spus:

51. Văzându-ţi această formă omenească blândă o Janardana, acum mi-a revenit judecâta, mi-am redobândit firea.

Bhagavat a spus:

52. Forma-mi cea greu de văzut, tu ai văzut-o; însăşi zeii năzuiesc mereu s-o vadă.

53. Nici prin Vede, nici prin asceză, nici prin danii şi prin sacrificiu, eu nu pot fi văzut precum m-ai văzut tu.

54. Însă printr-o dăruire unică, o Arjuna, eu pot fi cunoscut astfel, văzut cum sunt cu adevărat, şi cuprins, o tu care-ţi distrugi duşmanii.

55. Cel care săvârseşte faptele întru mine, mă are pe mine ca ultim scop, dăruit mie, liber de înlănţuire, fără ură pentru toate fiinţele, acela merge la mine, o fiu al lui Pandu.

-XII-
Cartea a douaspezecea numită
YOGA DĂRUIRII DE SINE

Arjuna a spus:

1. Astfel, unii te adora pe tine, mereu uniţi, dăruiţi, [iar] alţii [îl adoră] pe Cel Indestructibil şi Nemanifestat; din aceştia care sunt cei mai pricepuţi în yoga?

Bhagavat a spus:

2. Cei care pătrunzând cu inima în mine mă adora mereu uniţi, cu credinţă supremă, aceia sunt socotiţi de mine drept cei mai buni yoghini.

3. Însă cei care-l adora pe Cel Indestructibil, cel Nenumit, Cel Nemanifestat, Cel Atotpătrunzator, Cel ce nu poate fi gândit, Cel Neclintit, Cel Nemişcat, Cel Încremenit,

4. Stăpânidu-şi totalitatea simţurilor, mereu cu mintea egală, dăruiţi binelui tuturor fiinţelor, aceia mă dobândesc.

5. Cei care-şi îndreaptă mintea asupra celui Nemanifestat au parte, pe deasupra, de nenumarate greutăţi, căci condiţia de nemanifestare este cu greu dobândită de cei ce au trup {157}.

6. Cei care, renunţând la toate faptele lor pentru mine, devotaţi mie, mă adora în timp ce mediteaza la mine, printr-o yoga exclusivă,

7. Pentru ei, care au pătruns cu gândirea în mine, eu sunt cel care îi scoate fără întârziere din oceanul morţii şi al renaşterilor (samsara).

8. Pune-ţi în mine inima ta; pătrunde în mine cu mintea ta; în mine vei locui după aceea {158}, neîndoios.

9. De nu poti să-ţi aduni mintea neclintită în mine, atunci, O Dhananjaya, caută să mă dobândeşti prin exerciţiul yoga.

10. De nu eşti în stare nici de exerciţiul yoga, dăruieşte-mi mie faptele. De săvârseşti toate faptele avându-mă pe mine drept scop, vei obţine desăvârşirea spirituală.

11. De nu eşti în stare să îndeplineşti nici aceasta, atunci având sprijin în unirea cu mine, săvârseşte părăsirea fructului tuturor faptelor, stăpân pe sine.

12. Cunoaşterea este mai bună decât exerciţiul; concentrarea minţii întrece Cunoaşterea; renunţarea la fructul [faptelor] întrece concentrarea minţii {159}; iar liniştea vine imediat după renunţare.

13. Fără să urască nici o fiinţa, prietenos şi milos, fără [să gândească] “al meu” şi “eu”, acelaşi în durere sau bucurie, răbdător.

14. Mereu mulţumit, yoghinul cu sinele stăpânit, care-şi ţine hotăririle, năzuind spre mine cu inima şi cu mintea, cel dăruit mie, acela mi-e drag.

15. Cel de care nu se teme lumea şi care nu se teme de lume, care este eliberat de zbuciumul bucuriei, furiei şi fricii, acela mi-e drag.

16. Nelegat [de nimic], cinstit, priceput, străin de toate, din care a plecat suferinţa, renunţând să treacă la orice faptă, cel care este dăruit mie, acela mi-e drag.

17. Cel care nu se bucură, nu urăşte, nu se supară, nu doreşte, care renunţă la bine şi rau, cel astfel dăruit, acela mi-e drag.

18. Acelaşi cu duşmanii sau prietenii, ca şi la cinste şi dispreţ, la frig şi caldură, acelaşi la fericire şi durere, scapăt de înlănţuire,

19. Nepăsător la insultă sau laudă, tăcut, mulţumit cu orice, fără casă, cu mintea neclintită, dăruit mie – aşa este omul drag [mie].

20. Însă cei care adora aceasta Lege nemuritoare, aşa cum [ţi-]a fost spusă, credincioşi, avându-mă pe mine drept ultim scop, dăruiţi, aceia îmi sunt foarte dragi.

-XIII-
Cartea a treisprezecea numită
YOGA DISCRIMINĂRII ÎNTRE NATURĂ ŞI SPIRIT

Bhagavat a spus:

1. Trupul acesta, o fiu al lui Kunti, este numit “câmp” {160}; celui care îl cunoaşte i se spune “cunoscător al câmpului”.

2. Cunoscătorul câmpului, să ştii, eu sunt, în toate câmpurile, o Bharata; cunoaşterea câmpului şi a cunoscătorului câmpului – pe aceasta o socotesc Cunoaştere.

3. Află de la mine, pe scurt, ce este acest câmp, cu cine seamană şi de unde vine, iar despre celălalt [cunoscătorul câmpului], ce este şi care-i este puterea.

4. A fost cântat de multe ori în versuri {161} felurite de fiecare Rishi, şi în cuvinte pline de temei şi limpezi în Brahma-sutra {162}.

5. Marile Elemente, Eul, Mintea, Cel Nemanifestat, cele zece forţe şi [încă] una {163}, cele cinci pasuni ale simţurilor {164},

6. Dorinţa, ura, fericirea, durerea, corpul, gândirea {165}, neclintirea – aceasta este, pe scurt spus, câmpul cu transformarile lui.

7. A nu fi mândru, a nu fi prefăcut, nevătamarea, răbdarea, dreapta purtare, cinstirea învăţătorului, curaţia şi statornicia, stăpânirea de sine,

8. Renunţarea la obiectele simţurilor, lepadarea de sine, înţelegerea răului [care vine din] naştere, moarte, bătrâneţe şi boala,

9. Desprins, nelegat de copii, soţie, casă şi celelalte, mereu egal [în spirit], de se întimplă cele dorite sau nedorite,

10. Mie, dăruire neîntreruptă, printr-o yoga fără abatere, aşezarea în locuri singuratice, dezgust de a se aduna cu oamenii,

11. Continua Cunoaştere a Sinelui Suprem, înţelegerea rostului cunoaşterii adevărului {166} – aceasta este Cunoaşterea; ceea ce este altfel decât aceasta se numeşte necunoaştere.

12. Îţi voi dezvălui obiectul Cunoaşterii, pe care cunoscându-l se dobândeşte nemurirea; este supremul Brahman, fără de început, despre care se spune ca nu este nici Fiinta, nici Nefiinţa.

13. El are pretutindeni mâini şi picioare; pretutindeni ochi, capete şi feţe; pretutindeni are urechi; se află în lume, învăluind totul {167}.

14. Părând {168} a avea însuşirile tuturor simţurilor, el este lipsit [totuşi] de toate simţurile; este desprins şi susţine totul; lipsit de Tendinţe, are [totuşi] parte de Tendinţe.

15. Înăuntrul şi în afara fiinţelor, mişcător şi nemişcător, este de necunoscut din cauza subtilităţii [sale]; când este aproape este departe.

16. Neîmpărţit, sălăşluieşte în fiinţe ca şi cum [ar fi] împărţit; el trebuie cunoscut drept cel ce susţine fiinţele, drept cel ce le distruge, drept cel ce le creează.

17. I se spune strălucirea strălucirilor, cel de dincolo de tenebre, Cunoaştere şi obiect al Cunoaşterii, cel ce se dobândeşte prin Cunoaştere, cel ce stă în inima Totului.

18. Ti-am vorbit pe scurt de câmp, de Cunoaştere, de obiectul Cunoaşterii; cel dăruit mie, ştiind [aceasta], se apropie de fiinţa mea.

19. Natura şi Spiritul, să ştii, sunt ambele fără de început; transformarile şi Tendinţele, să ştii, se nasc din Natură.

20. Dacă există efect, instrument şi făptuitor, cauza lor se numeşte Natura; dacă cineva are parte de bucurii şi de dureri, cauza se numeşte Spirit.

21. Spiritul care stă în Natura ia parte la Tendinţele născute din Natura; înlănţuirea lui de Tendinţe este cauza naşterii dintr-o matcă bună sau rea.

22. “Cel care priveşte”, “cel care hotaraşte”, “cel care suporta”, “cel care are parte”, “Marele Stăpân Divin”, “Sinele Suprem” – aşa este numit Spiritul Suprem în acest trup.

23. Cel care cunoaşte astfel Spiritul şi Natura împreună cu Tendinţele, oricum ar trăi, nu se mai naşte din nou.

24. Unii, cu ajutorul meditaţiei, văd ei însişi Sinele în sinea lor; alţii, prin Samkhya şi Yoga, iar alţii prin yoga faptei.

25. Unii, necunoscându-l astfel, îl adoră din auzite de la alţii; chiar şi aceştia trec dincolo de moarte, având drept ultim scop învăţătura revelată.

26. Ori de câte ori se naşte o fiinţa mişcătoare sau nemişcătoare, să ştii, este din cauza unirii cunoscătorului câmpului cu câmpul, o tu, [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata.

27. Cel care-l vede pe Supremul Stăpân Divin sălăşuind la fel în toate fiinţele, nepieritor când acestea pier, acela este cel care vede.

28. Căci dacă-l vede pe Stăpânul Divin sălăşluind la fel pretutindeni, nu-şi loveşte singur Sinele {169}, şi ajunge astfel la condiţia supremă.

29. Cel care vede ca pretutindeni toate faptele sunt îndeplinite de Natură, şi ca Sinele este nefăptuitor, acela este cel care vede.

30. Când descoperă că diversitatea fiinţelor este Unitate, şi că numai aceasta se fărămiţează, atunci se apropie de Brahman.

31. Fiind fără de început şi lipsit de Tendinţe, Sinele Suprem este neclintit; deşi sălăşluieşte în corp, o fiu al lui Kunti, el nu făptuieşte şi nu este întinat.

32. Precum eterul omniprezent nu este întinat din cauza subtilităţii sale, aşa şi Sinele care sălăşluieşte pretutindeni în trup, nu este intinat.

33. Precum soarele luminează singur întreaga lume, tot aşa şi stăpânul câmpului luminează întregul câmp, o Bharata.

34. Cei care prin ochiul cunoaşterii au văzut astfel deosebirea dintre câmp şi cunoscătorul câmpului, [precum] şi eliberarea fiinţelor de Natura, ajung la Cel Suprem.

-XIV-
Cartea a patrusprezecea numită
YOGA DEOSEBIRII CELOR TREI TENDINŢE

Bhagavat a spus:

1. Îţi voi dezvălui mai departe suprema şi cea mai desăvârşită Cunoaştere dintre Cunoaşteri, pe care cunoscând-o, asceţii toţi au ajuns, de aici {170}, la suprema desăvârşire spirituală.

2. Luând sprijin în această Cunoaştere, au devenit asemenea mie; la creaţia Lumii, nu se mai nasc, şi la topirea ei, nu se tem.

3. Matca mea este Marele Brahman; în el pun eu saminta; din el se nasc toate fiinţele, o Bharata.

4. Trupurilor care se nasc din orice matca, o fiu al lui Kunti, lor, Marele Brahman le este matca, [iar] eu, tatăl care dă saminta.

5. Sattva, rajas şi tamas sunt Tendinţele născute din Natura; ele înlănţuie în trup, o tu cel cu braţul mare, pe neclintitul întrupat.

6. Între acestea, sattva fiind fără de pată, este lumina şi ne-chin; ea înlănţuie prin legătura fericirii şi prin legătura cunoaşterii.

7. Rajas, să ştii, are pasiunea ca esenţa, se naşte din sete şi legătura; ea înlănţuie, o fiu al lui Kunti, pe cel întrupat, prin legătura faptei.

8. Tamas, să ştii, este necunoaşterea, este tulburarea minţii, a tot ce este întrupat; ea înlănţuie prin delăsare, lene şi somn, o Bharata.

9. Sattva leagă de fericire, rajas – de acţiune, o Bharata; tamas însă, învăluind Cunoaşterea, leagă de delăsare.

10. Sattva apare învingând pe rajas şi tamas, o Bharata; rajas [învingând] pe sattva şi tamas, iar tamas învingând pe sattva şi rajas.

11. Când lumina, Cunoaşterea, ia naştere în toate portile {171} acestui trup, atunci să se ştie ca sattva a sporit.

12. Năzuinţa vie, activitatea, trecerea la fapte, neliniştea, dorinţa, ele se nasc când sporeşte rajas, o tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata.

13. Întunecarea şi neactivitatea, delăsarea şi întunecarea minţii, ele se nasc când sporeste tamas, o bucurie a neamului Kuru.

14. Dacă sattva este sporit când moare omul, atunci el merge spre lumile nepătate ale celei mai înalte Cunoaşteri.

15. Dacă rajas [este sporit] când moare omul, el renaşte printre cei legaţi de faptă; dacă tamas [este sporit] când moare omul, el renaşte în matca unei [fiinţe] cu mintea tulburată.

16. Despre fructul fără pată al unei fapte bune se spune că ţine de sattva; însă fructul lui rajas este suferinţa, fructul lui tamas – necunoaşterea.

17. Din sattva se naşte Cunoaşterea, din rajas nazuinţa vie; delăsarea şi tulburarea minţii vin din tamas, la fel ca şi necunoaşterea.

18. Cei care se află în sattva merg în sus; cei care ţin de rajas stau la mijloc; cei care stau sub acţiunea ultimei dintre Tendinţe, cei care ţin de tamas, merg în jos.

19. Când cel care vede îşi da seama ca nu e alt făptuitor decât Tendinţele, şi-l cunoaşte pe cel de dincolo de Tendinţe, acela se apropie de fiinţa mea.

20. Cel întrupat trecând dincolo de aceste trei Tendinţe care sunt originea trupului, eliberat de naştere, moarte, bătrâneţe şi durere, dobândeşte nemurirea.

Arjuna a spus:

21. După ce semne este [recunoscut] cel trecut de cele trei Tendinţe, Stăpâne? În cel fel se poartă şi cum trece dincolo de aceste trei Tendinţe?

Bhagavat a spus:

22. El nu urăşte lumina, activitatea şi tulburarea minţii; el nu le doreste, o fiu al lui Pandu, nici când se arată, nici când pier.

23. Cel care stând ca un străin nu este clintit de Tendinţe, cel care îşi zice numai “Tendinţele acţionează”, care se ţintuieşte şi nu se clinteşte,

24. Acelaşi în suferinţă şi fericire, mulţumit, [privind] la fel la un bulgăre de pământ, piatră sau aur, nepăsător la ce-i plăcut şi neplăcut, neclintit, nepăsător la defaimare şi laudă,

25. Nepăsător la cinstire şi dispreţ, nepăsător de-i cineva prieten sau duşman, renunţând să treacă la orice faptă, despre acesta se spune că a trecut de Tendinţe.

26. Cel care mă cinsteşte cu yoga dăruirii, fără abatere, acela trecând dincolo de aceste Tendinţe, poate să devină una cu Brahman.

27. Eu sunt temelia lui Brahman cel nemuritor şi neclintit, a Legii eterne şi a fericirii depline.

-XV-
Cartea a cincisprezecea numită
YOGA SPIRITULUI SUPREM

Bhagavat a spus:

1. Se spune ca există un smochin etern, cu rădăcina în sus şi crengile în jos, ale cărui frunze sunt imnurile vedice; cel care-l cunoaşte, acela cunoaşte Veda.

2. Crengile sale se întind în jos şi în sus; crescute din Tendinţe au drept mlădiţe obiectul simţurilor; rădăcinile care coboară în jos sunt legate de fapte în lumea oamenilor {172}.

3. De aici {173} nu i se vede forma, nici capătul, nici începutul şi nici cât ţine; tăind acest smochin cu rădăcini adânci, cu securea puternică a desprinderii [de lume],

4. Trebuie aflat tărâmul de unde cei plecaţi nu se mai întorc. Către acest Spirit al Începutului mă îndrept, de unde a izbucnit stravechea mişcare.

5. Cei fără mândrie şi tulburare a minţii, care au învins păcatul înlănţuirii, mereu [îndreptaţi] asupra Sinelui Suprem, cu dorinţele stinse, eliberaţi de dualitatea numită fericire-durere, merg fără să rătăcească, spre acest tărâm neclintit.

6. Pe acesta nu-l luminează nici Soarele, nici Luna, nici focul; de unde plecând nu te mai întorci, acela este lăcaşul meu suprem.

7. O parte a mea, devenită viaţa în lumea celor vii, târăşte necontenit [după sine] simţurile care, cu cel intern, sunt şase, şi care se află în Natură;

8. De capătă un corp sau chiar de-l părăseşte, Stăpânul luându-le, merge cu ele {174}, aşa precum vântul cu parfumurile din lăcaşul [lor].

9. Prin stăpânirea auzului, văzului, tactului, gustului, mirosului ca şi a simţului intern, el ajunge la obiectele simţurilor.

10. Cei cu mintea tulburată nu-l văd când pleacă [din trup] sau stă [în trup] sau când legat de Tendinţe ia parte la viaţa; îl văd cei care au ochiul Cunoaşterii.

11. Yoghinii care se străduiesc, îl văd stând în sinea lui; cei nedesăvârşiti, lipsiţi de gândire, chiar dacă se străduiesc, nu-l văd.

12. Strălucirea plecată din Soare, care luminează întreaga lume, cea din Lună şi din foc – strălucirea aceasta, să ştii, a mea este.

13. Pătrunzând în pământ, susţin toate fiinţele prin forţa [mea]; eu hrănesc ierburile toate, când devin Soma, esenţa sevelor.

14. Devenind [focul] Vaishvanara {175} care sălăşluieşte în trupul vieţuitoarelor, împreună cu suflurile inspirator şi expirator, eu coc hrana cea de patru feluri.

15. Eu sunt aşezat în inima Totului; de la mine [vin] ţinerea de minte, Cunoaşterea şi ce-i opus [lor], eu sunt cel pe care-l dezvăluie toate Vedele {176}, eu sunt cel ce-a făcut Vedanta {177}, şi numai eu sunt cel ce cunoaşte Vedele.

16. În lume există două Spirite, cel destructibil şi cel indestructibil; cel destructibil este una cu toate fiinţele, celui indestructibil i se spune cel neclintit.

17. Există însă un alt Spirit mai presus de toate, numit Sinele Suprem – care, pătrunzând cele trei lumi, le susţine – Stăpânul Divin neclintit.

18. Deoarece sunt dincolo de cel destructibil, şi mai presus chiar de cel indestructibil, de aceea sunt cunoscut în lume şi în Vede ca Spirit Suprem.

19. Cel care mă cunoşte astfel, fără tulburarea minţii, ca Spirit Suprem, [numai] acel a toate cunoscător mi se dăruieşte cu întreaga fiinţă, o Bharata.

20. Astfel, [ţi-]am spus învăţătura cea mai tainică, o tu cel fără de pată; înţelegând-o, devii înţelept şi eşti cu datoria împlinită, o Bharata.

-XVI-
Cartea a şasesprezecea numită
YOGA DEOSEBIRII DINTRE STAREA DIVINĂ ŞI CEA DEMONICĂ

Bhagavat a spus:

1. Lipsa de frică, curaţia inimii, statornicia în Cunoaştere şi yoga, dăruirea, înfrânarea, sacrificiul, învăţătura, asceza, dreapta purtare,

2. Nevătamarea, adevărul, lipsa mâniei, renunţarea, liniştea, neclevetirea, mila pentru vieţuitoare, nerâvnirea, blândeţea, sfioşenia, cumpătarea,

3. Tăria, iertarea, hotărârea, curaţia, ne-duşmania, ne-mândria sunt ale acelui născut pentru o stare divină, o Bharata!

4. Făţărnicia, dispreţul şi mândria, mânia şi asprimea, ca şi necunoaşterea sunt ale celui născut pentru o stare demonică.

5. Starea divină, se ştie, duce la eliberare; cea demonică duce la înlănţuire; nu fi îndurerat, eşti născut pentru o stare divină, o fiu al lui Pandu.

6. Există două plăsmuiri ale fiinţelor în aceasta lume; cea divina şi cea demonică. Pe cea divină ţi-am dezvăluit-o cu de-amanuntul; ascult-o, o fiu al lui Pritha, pe cea demonică.

7. Oamenii demonici nu cunosc nici activitatea, nici inactivitatea; în ei nu există nici curaţie, nici regulă în purtare, nici adevăr.

8. Aceştia spun ca lumea este fără adevăr, fără bază, fără stăpân, născută fără înlănţuire [cauzală], având dorinţa drept temei; ce altceva? {178}

9. Sprijinindu-se pe aceasta părere, cei care şi-au pierdut Sinele, puţini la minte, crunţi la fapte şi răufacatori, se nasc spre distrugerea lumii.

10. Dedaţi dorinţelor ce nu pot fi împlinite, plini de făţărnicie, mândrie şi dispreţ, luând din cauza tulburării minţii apucături rele, iscă deprinderi josnice.

11. Cuprinşi de nenumărate griji ce sfirşesc o data cu moartea, având mai presus de toate dorinţele şi bucuria cărnii, încredinţati ca asta e totul,

12. Înlanţuiţi de sute de năzuinti, stăpâniţi de dorinţă şi mânie, doresc să strângă bogăţii [pe cai] nedrepte, pentru a-şi împlini poftele.

13. “Azi am dobândit aceasta”, “îmi voi împlini această dorinţă”, “acest bun este şi acela va fi altă dată al meu”,

14. “Acest duşman l-am doborât şi-i voi doborî şi pe ceilalţi”, “Stăpânul Divin eu sunt”, “am parte de bucurii, mă împlinesc, sunt puternic, fericit”.

15. “Sunt bogat, de neam nobil, cine mai este ca mine?”, “Voi pune să se facă sacrificii, voi face danii, mă voi bucura”, aşa gândesc cei tulburaţi de necunoaştere.

16. Bântuiţi de nenumărate gânduri, învăluiţi în plasa tulburării minţii, prinşi de împlinirea poftelor, cad în infernul cel necurat.

17. Plini de sine, vanitoşi, plini de mândria averii şi de dispreţ, sacrifică doar cu numele, cu faţarnicie, nu după cum este rânduit.

18. Sprijiniţi pe egoism, forţă, dispreţ, dorinţă şi mânie, mă urăsc în corpul lor şi al celorlalţi, pismuitori.

19. Pe aceşti haini cruzi, cei mai josnici dintre oameni, pe aceşti uriţi la chip, în [nenumăratele] renaşteri (samsara) îi arunc mereu numai în matci demonice.

20. Aceşti rătăciţi, intraţi în matca demonică, din naştere în naştere, nedobândindu-mă pe mine, o fiu al lui Kunti, merg spre treapta cea mai de jos {179}.

21. Întreita este aceasta poarta a infernului în care se pierde Sinele: dorinţă, ură şi pofta; să fie lepădate, deci acestea trei.

22. Omul care s-a eliberat de cele trei porţi ale întunericului, o fiu al lui Kunti, merge spre propriul sau bine, şi ajunge la condiţia supremă.

23. Cel care lepădându-se de ce-i rânduit în Shastra {180} merge după bunul sau plac, nu dobândeşte nici desăvârşirea spirituală, nici fericirea şi nici condiţia supremă.

24. De aceea, Shastra să-ţi fie canonul când hotaraşti ce trebuie şi ce nu trebuie făcut; cunoscând fapta cuprinsă în rânduielile din Shastra, tu trebuie să o îndeplineşti aici {181}.

-XVII-
Cartea a şaptesprezecea numită
YOGA DEOSEBIRII CELOR TREI CREDINŢE

Arjuna a spus:

1. Cei care, lepădându-se de ce-i rânduit în Shastra, sacrifică pătrunşi de credinţă, în ce stare se alfă, o Krishna? [În] sattva, rajas sau tamas?

Bhagavat a spus:

2. Credinţa celor întrupaţi este de trei feluri, născută din firea [fiecăruia]; ea ţine se sattva, rajas şi tamas; ascult-o:

3. Credinţa fiecăruia, o Bharata, este pe masura firii sale; omul este făcut din credinţa [lui]; cum îi este credinţa aşa este şi el.

4. Cei ce tin de sattva sacrifică zeilor; cei ce tin de rajas [sacrifică demonilor] Yaksha şi Rakshas, iar cei ce tin de tamas, celor plecaţi (preta) şi stafiilor (bhuta).

5. Oamenii care săvârşesc asceze crunte, nerânduite în Shastra, cuprinşi de faţarnicie şi egoism, stăpâniţi de dorinţă, patimă şi violenţă,

6. Cei fără minte, care vlăguiesc mulţimea elementelor {182} în trup, şi chiar pe mine cel care sălăşluiesc în mijlocul trupului – aceştia să-i ştii, au îndemnuri demonice.

7. Hrana ce place tuturor este de trei feluri; la fel şi sacrificiul, asceza şi dania; asculta deosebirea dintre ele:

8. Bucatele care sporesc viaţa, vioiciunea, puterea, sanatatea, fericirea şi bucuria – cele gustoase, cu ulei, care nu se strică, plăcute – le plac celor ce tin de sattva.

9. Bucatele amare, acre, sărate, prea fierbinţi, iuţi, fără gust, care ard – plăcute celor ce ţin de rajas – sunt dătătoare de suferinţă, suparare şi boală.

10. Stătută, cu gust pierdut, rău mirositoare, stricată, resturi nepotrivite pentru sacrificiu – aşa este mâncarea ce place celor ce ţin de tamas.

11. Sacrificiul statornicit de canoane, care este făcut de cei ce nu-[i] doresc fructul, cu mintea concentrată [spunându-şi] “trebuie adus sacrificiul”, [acest sacrificiu] ţine de sattva.

12. Însă, de se sacrifică în vederea fructului [său], şi mai mult, din făţărnicie, acest sacrificiu, să ştii, o Bharata ţine de rajas.

13. Sacrificiul care nu este rânduit, în care nu se dau bucate, lipsit de mantra, fără răsplată pentru preot, lipsit de credinţa – se spune că ţine de tamas.

14. Adorarea zeilor, a celor născuţi de două ori, a învăţătorilor {183} şi a înţelepţilor, curaţia sufletească, cinstea, castitatea, nevătămarea – [iată ce] se numeşte asceza trupului {184}.

15. Cuvântul care nu tulbură, adevărat, plăcut şi prietenos, recitarea Vedelor – iată ce se numeşte asceza cuvântului.

16. Seninatatea minţii, blândeţea, tăcerea, stăpânirea de sine, curaţia inimi – iată ce se numeşte asceza minţii.

17. Acestei întreite asceze, săvârşită cu credinţă neîntrecută, de oamenii care practică yoga, care nu doresc fructul acţiunilor, i se spune că ţine de sattva.

18. Despre asceza săvârşită cu făţărnicie pentru a dobândi cinstire şi adorare se spune aici că ţine de rajas; [ea este] trecătoare, nestatornică.

19. Ascezei care este făcută sub stăpânirea tulburării minţii, prin chinuirea propriei fiinţe sau pentru distrugerea alteia, i se spune că ţine de tamas.

20. Daniei, care este săvârşită cu gândul “trebuie dat”, care nu-i spre folos, la vreme şi loc [potrivite], când [primitorul] este un vas ales {185}, i se spune că ţine de sattva.

21. Şi dacă dania este făcută spre folos, urmărind fructul cu de-a sila, i se spune că ţine de rajas.

22. Daniei, făcută la loc şi vreme nepotrivite, unora care nu sunt vase alese, fără cinstire şi cu dispreţ, i se spune că ţine de tamas.

23. S-a spus ca “AUM TAT SAT” {186} este întreitul nume al lui Brahman. Prin el au fost rânduite, în Vremea Începutului, Brahmanele, Vedele şi sacrificiile.

24. De aceea, totdeauna, se trece la înfăptuirea sacrificiilor, daniilor şi ascezelor cuprinse în canoane, de către cei care învăţa Veda, rostindu-se [mai întâi silaba] AUM.

25. Cei care doresc eliberarea trec la înfăptuirea feluritelor sacrificii şi asceze, ca şi la înfăptuirea daniilor carora nu le doresc fructul, rostind mai întâi [cuvântul] tat.

26. Cuvântul sat este folosit pentru ceea ce există şi pentru ceea ce este bun; cuvântul sat se foloseşte de asemenea, o fiu al lui Pritha, pentru riturile rânduite.

27. I se spune sat statorniciei în sacrificiu, în asceză sau în danie, la fel ca şi faptei care năzuieşte spre acestea.

28. La ceea ce este făcut cu necredinţa, fie ofranda, danie sau asceza, i se spune asat {187}, o fiu al lui Pritha; aceasta nu există nici aici, nici dincolo {188}.

-XVIII-
Cartea a optsprezecea numită
YOGA RENUNŢĂRII ŞI A ELIBERĂRII

Arjuna a spus:

1. Vreau să cunosc, o Hrishikesha, o tu cel cu braţul mare, învingator [al demonului] Keshi, ce este renunţarea şi lepadarea, pe fiecare în parte.

Bhagavat a spus:

2. Poeţii ştiu ca renunţarea e părăsirea faptelor născute din dorinţă şi clarvăzătorii spun că lepădarea este părăsirea tuturor fructelor faptelor.

3. “Trebuie lepădată ca un păcat”, aşa spun unii înţelepţi despre faptă; “sacrificiul, dania şi asceza sunt fapta care nu trebuie părăsită”, spun alţii.

4. Ascultă parerea mea cea adevărată despre lepădare, o cel mai bun dintre Bharata, o tu cel [ca un] tigru [printre] oameni; lepădarea este ştiută ca fiind de trei feluri:

5. Sacrificiul, dania şi asceza sunt fapta care nu trebuie lepădată; ele trebuie îndeplinite; sacrificiul, dania şi asceza sunt mijloace de purificare a celor înţelepţi.

6. Aceste fapte trebuie îndeplinite, lepădând legătura faţa de fructele [lor]; aceasta este, o fiu al lui Pritha, parerea mea cea supremă.

7. Renuntarea la fapta rânduită nu este cuvenită; lepădarea acesteia din cauza tulburării minţii este ştiută că ţine de tamas.

8. Dacă de frica chinurilor trupeşti, s-ar lepada fapta, spunându-se “este durere”, s-ar săvârşi o lepădare ce ţine de rajas; nu astfel se dobândeşte fructul lepădării.

9. Dacă fapta rânduită, o Arjuna, se îndeplineşte spunându-se “trebuie făcută”, lepădând înlănţuirea [faţa de ea], precum şi de fructul [ei], această lepădare este socotită că ţine de sattva.

10. Cel care s-a lepădat, pătruns de sattva, acel înţelept care a tăiat îndoiala, nu urăşte fapta care nu-i pe plac şi nu se leapădă de fapta care-i pe plac.

11. Însă cel ce poarta trup nu poate să se lepede de toate faptele; cel care se leapădă de fructul faptelor, numai aceluia i se spune ca se leapădă.

12. Nedorit, dorit şi amestecat, [aşa] este [în lumea de] dincolo întreitul fruct al faptelor pentru cei care nu se leapădă; însă niciodată pentru cei care renunţă.

13. Află de la mine, o tu cel cu braţul mare, cele cinci cauze care duc la îndeplinirea tuturor faptelor, precum sunt spuse în învăţătura Samkhya:

14. Temelia {189}, făptuitorul, fiecare instrument {190} în parte, cu diversele activitaţi speciale, şi ceea ce-i divin {191} al cincilea.

15. La orice fapta la care trece omul cu trupul, cu cuvântul sau cu gândul, fie ea cuvenită sau necuvenită, cauzele ei sunt acestea cinci.

16. Aşa fiind, cel care, din cauza minţii sale necoapte, vede în Sine singurul făptuitor, acest om greu la minte nu vede.

17. Cel a cărui gândire nu este stăpânită de egoism, a cărui minte nu se întinează, ucigându-i chiar pe toţi aceşti oameni, el [totuşi] nu ucide şi nu este înlănţuit.

18. Cunoaşterea, obiectul Cunoaşterii şi cel care cunoaşte sunt cele trei imbolduri la fapta; instrumentul, obiectul şi făptuitorul sunt cele trei părţi ale făptuirii.

19. Cunoaşterea, fapta şi făptuitorul sunt de trei feluri, împărţite după [cele trei] Tendinţe – aşa se spune în învăţătura despre cele trei Tendinţe; ascultă cum sunt acestea cu adevărat:

20. Cunoaşterea prin care vezi în toate fiinţele o singură existenţă neclintită, neîmpărţită în [cele] ce-s împărţite – să ştii, ea ţine de sattva.

21. Cunoaşterea care prin separare vede în toate fiinţele existente deosebite, de diferite feluri – acea Cunoaştere, să ştii, ţine de rajas.

22. Despre [cunoaşterea] care este legata de un singur efect ca şi cum ar fi totul, lipsită de temei, lipsită de adevărul lucrurilor şi strâmtă – despre ea se spune că ţine de tamas.

23. Fapta rânduită, lipsită de înlănţuire, împlinită fără dorinţă sau ură de cel care nu-i doreşte fructul – se spune că ţine de sattva.

24. Însă despre fapta care este îndeplinită cu multă strădanie de cel care nazuieşte la obiectul dorinţei sau cu egoism – se spune că ţine de rajas.

25. Faptei care din cauza tulburării minţii nu ţine seama de urmari, pierderi, vătămare şi de ce-i cu puţinţă – i se spune că ţine de tamas.

26. Făptuitorului eliberat de înlănţuire, care nu spune “eu”, plin de staruinţă şi hotărire, acelaşi în reuşita şi nereuşită – i se spune că ţine de sattva.

27. Făptuitorul care năzuieşte spre fructul acţiunilor, patimaş, violent din fire, impur, stăpânit de bucurie şi întristare – este ştiut că ţine de rajas.

28. Făptuitorului cu mintea împrăştiată, necioplită, vanitos, prefăcut, necinstit, lăsător, descumpănit şi nehotărit – i se spune că ţine de tamas.

29. Asculta, o Dhananjaya, întreita împărţire a minţii şi a stăruinţii [făcută] după [cele trei] Tendinţe, pe care ţi-o dezvălui în întregime şi pentru fiecare în parte:

30. Mintea care cunoaşte ce-i activitatea şi inactivitatea, ce trebuie şi ce nu trebuie infăptuit, frica şi lipsa fricii, înlănţuirea şi eliberarea – acea [minte], o fiu al lui Pritha, ţine de sattva.

31. Mintea care nu-şi da seama de ce-i Lege şi nelege, de ce trebuie şi nu trebuie făcut, aceasta înţelegere, o fiu al lui Pritha, ţine de rajas.

32. Cea care, învăluită în întunecime, socoteşte nelegiuirea drept Lege, şi toate lucrurile pe de-a-ndoaselea – acea minte, o fiu al lui Pritha, ţine de tamas.

33. Stăruinţa care, prin yoga statornica, înfrânează simţul intern, suflurile vitale şi simţurile – acea stăruinţă ţine de sattva.

34. Stăruinţa, o Arjuna, cu care cel ce urmăreşte fructul [faptelor] păstrează după împrejurare [şi] Legea şi obiectele plăcerilor – acea [stăruinţă], o fiu al lui Pritha, ţine de rajas.

35. Stăruinţa cu care cel greu de minte, care nu leapădă somnul, frica, întristarea, descumpanirea şi mândria {192} – acea [stăruinţă], o fiu al lui Pritha, ţine de tamas.

36. Acum ascultă de la mine, o tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata, despre întreita fericire de care [omul] se bucură prin exerciţiu repetat şi în care ajunge la capătul durerii,

37. Cea care la început este ca otrava, la sfârşit ca nectarul nemuririi (amrita), care se naşte din lumina Cunoaşterii Sinelui – ei i se spune că ţine de sattva.

38. Fericirii [născute] din contactul simţurilor cu obiectul lor, care la început este ca nectarul nemuririi (amrta), iar la sfârşit ca otravă – i se spune că ţine de rajas.

39. Fericirii care de la început şi pină la urmă este o tulburare a Sinelui, născută din somn, delăsare şi nepăsare – i se spune că ţine de tamas.

40. Nu există pe pământ sau în cer, printre zei, vreo faptură care să fie eliberată de aceste trei Tendinţe născute din Natură.

41. Pentru brahmani, kshatriya, vaishya şi shudra, datoriile, o tu care-ţi distrugi duşmanii, sunt împărţite după Tendinţele născute din firea fiecăruia.

42. Liniştea, stăpânirea de sine, asceza, puritatea, răbdarea, dreapta purtare, Cunoaşterea, înţelegerea şi credinţa – aceasta-i datoria brahmanului, născuta în firea lui.

43. Bărbăţia, forţa, neclintirea şi îndemânarea, ca şi nedarea înapoi în luptă, dăruirea, faptul de a fi rege – aceasta-i datoria unui kshatriya, născuta în firea lui.

44. Munca ogoarelor, creşterea vitelor şi negoţul – iată datoria unui vaishya, născută în firea lui; datoria unui shudra născută în firea lui, este de a-i sluji [pe ceilalţi].

45. Îndrăgindu-şi propria să datorie, omul îşi atinge desăvârşirea. Află cum îşi dobândeşte desăvârşirea cel care îşi îndrăgeşte propria să datorie:

46. Cinstind prin ofranda faptelor sale proprii pe Cel de la care au pornit toate, de către care acest Tot a fost desfăşurat, omul dobândeşte desăvârşirea.

47. Mai bună este Legea proprie (svadharma), [deşi] imperfectă decât o lege straină corect îndeplinită; înfăptuind ceea ce ţine de firea lui, [omul] nu-şi atrage păcatul.

48. Nu trebuie să te lepezi, o fiu al lui Kunti, de fapta cu care te-ai născut {193}, fie ea cu păcat; orice fapta la care ai trece este învăluită de păcat, precum focul de fum.

49. Cel cu mintea desprinsă, oricând stăpân pe sine, pe care l-a părăsit dorinţă, ajunge prin asceză la suprema desăvârşire a nefăptuirii.

50. O fiu al lui Kunti, află de la mine, pe scurt, suprema treaptă a Cunoaşterii: cum dobândind desăvârşirea, îl dobândeşti şi pe Brahman.

51. Cel înzestrat cu o minte limpede şi cu stăruinţa, care se înfrinează lepădându-se de sunet şi de celelalte obiecte ale simţurilor, care renunţa la patimă şi ură,

52. Cel care stă într-un loc singuratic, mănâcă puţin, îşi stăpâneşte cuvântul, trupul şi mintea, mereu absorbit în concentraţia yoga, pătruns de renunţare,

53. Lepădându-se de egoism, violenţă, mândrie, dorinţă şi ură, de bunuri lumeşti, cel lipsit de [gândul] “al meu” liniştit, el poate să ajungă una cu Brahman.

54. Ajuns una cu Brahman, cu Sinele iluminat, nu se întristează şi nu doreşte, acelaşi cu toate fiinţele, dobândeşte suprema dăruire către mine.

55. Prin dăruire mă recunoaşte ce şi cum sunt într-adevăr; cunoscându-mă cum sunt într-adevăr, intră atunci de îndată în mine.

56. Oricare ar fi faptele pe care le-ar savârşi, oricând, luând sprijin în mine, dobândeşte, prin îndurarea mea, tărâmul cel veşnic şi neclintit.

57. Lepădând în gând toate faptele în mine, avându-mă ca ultim scop, luând sprijin în yoga cunoaşterii, fii mereu cu gândul la mine!

58. Cu mintea la mine, vei trece, prin îndurarea mea, peste toate impasurile; dacă însă, din cauza egoismului, nu vei asculta [povaţa mea], te vei pierde.

59. Dacă sprijinindu-te [doar] pe egoismul tau, gândeşti “nu voi lupta”, zadarnică îţi este hotărirea; Natura ta te va sili.

60. Eţti legat de fapta născută din firea ta, o fiu al lui Kunti; ceea ce, din cauza tulburării minţii, nu doreşti să făptuieşti, vei făptui silit.

61. Stăpânul Divin stă în lăcaşul din inima tuturor fiinţelor, o Arjuna, şi mişcă prin magia lui toate fiinţele [ca] trase de sfori.

62. La el să cauţi adapost, cu toata fiinţa ta, o Bharata. Prin îndurarea lui vei dobândi liniştea suprema, locul cel veşnic.

63. Astfel, ţi-am împartaşit Cunoaşterea, care-i mai tainică decât [orice] taină; cercetând-o pe de-a întregul, fă cum vrei!

64. Ascultă, încă o data, supremul meu cuvânt, cel mai tainic dintre toate; mi-eşti foarte drag, şi-ţi voi spune ce-ţi e spre bine.

65. Fii cu mintea la mine, dăruit mie, sacrifică-mi mie, cinsteşte-mă pe mine; la mine vei veni, da, ţi-o făgăduiesc, mi-eşti drag.

66. Lepădând toate Legile, vino la mine, singur adapost; de toate păcatele eu te voi mântui; lasă întristarea!

67. Acest [cuvânt] nu trebuie împartaşit vreodată celui care nu e ascet, nu-i dăruit, care nu-i în ascultare, care cârteşte împotriva-mi.

68. Cel care va spune aceasta suprema taină celor dăruiţi mie, făcându-mi suprema dăruire, acela, neîndoios, va veni la mine.

69. Nimeni printre oameni, decât acesta, nu va îndeplini ceva mai plăcut mie, şi nu-i altul decât acesta mai drag mie pe pământ.

70. Şi cel care va cerceta acest dialog despre Lege, dintre noi doi, acela, socot, mă va adora prin sacrificiul Cunoaşterii.

71. Oricare om l-ar asculta cu credinţa şi fără să cârtească împotriva-i, ar dobândi, mântuit, lumile minunate ale celor cu fapte merituoase.

72. Ai ascultat această cu gândul aţintit, o fiu al lui Pritha? Tulburarea prin necunoaştere ţi-a pierit, o Dhananjaya?

Arjuna a spus:

73. Pierita e tulburarea minţii şi [re]capătată aducerea aminte {194}, prin îndurarea ta, o Achyuta! Sunt în picioare! {195} Dusă-i îndoiala! Îţi voi îndeplini spusa!

Sanjaya a spus:

74. Astfel ascultam dialogul cel uluitor, care-ţi ridică părul, [dialogul] lui Vasudeva cu fiul lui Pritha, cel cu sufletul mare.

75. Din îndurarea lui Vyasa, aceasta taina suprema, yoga, am auzit-o de-a dreptul de la Krishna, Stăpânul Divin peste yoga, care o rostea el însuşi.

76. Gândindu-mă şi iarăşi gândindu-mă, o rege, la acest uluitor şi sacru dialog al lui Keshava cu Arjuna, mă bucur şi iarăşi mă bucur.

77. Gândindu-mă şi iarăşi gândindu-mă la forma lui Hari ce întrece uluirea, mă mir, mă bucur şi iarăşi mă bucur.

78. Oriunde se află Krishna, Stăpânul Divin peste yoga, oriunde se află fiul lui Pritha purtând arcul, acolo se află şi mareţie şi biruinţă şi viaţă plină şi cârmuire bine statornicită. Aceasta este credinţa mea!

Sfârşit

Index termeni folosiţi

1.”Dhritarashtra”: tatăl Kauravilor, regele din Hastinapura, care a reocupat tronul în urma morţii fratelui său Pandu, tron pe care îl cedase anterior din cauza că orbise. Întrebarea sa trădează speranţa că, eventual, lupta care urma să înceapă ar fi putut să fie împiedicată de faptul că avea să aibă loc tocmai în Kurukshetra (“Câmpia Kauravilor”), unul dintre centrele religioase ale Indiei, supranumit şi “Câmpia Legii”.

2. “Legea” (Dharma): termenul are o accepţie complexă în gândirea ortodoxă, desemnând atât ansamblul riturilor vedice prescrise pentru obţinerea prosperitatii în viaţa şi a cerului după moarte, precum şi valorile morale care decurg din îndeplinirea prescripţiilor vedice.

3. “Sanjaya”: conducătorul carului de luptă al lui Dhritarashtra, căruia îi relatează dialogul dintre Krishna şi Arjuna pe care l-a auzit la distanţă, graţie harului pe care i l-a dat Vyasa.

4. “Învăţătorul [său]”: brahmanul Drona care i-a învăţăt mînuirea armelor atât pe Pandavi cât şi pe Kauravi.

5. “Fiul lui Drupada”: Dhrishtadyumna. Duryodhana reproşează lui Drona faptul că a contribuit indirect la pregătirea de luptă a Pandavilor.

6. “Bhima”: cel care conduce oştile lui Yudhishthira, împreună cu Dhrishtadyumna.

7. “Yuyudhana”: cel care conduce carul de luptă al lui Krishna.

8. “Virata”: capetenia unui ţinut în care au locuit fii lui Pandu.

9. “Cu carul [sau] mare”: sk. maharatha poate fi tradus şi prin “capetenie de oşti”, “mare războinic”, care conducea unsprezece mii de arcaşi.

10. “De două ori născuţi”: epitet aplicat celor trei caste superioare care au primit iniţierea vedică, considerată ca o a două naştere; iniţierea era deci obligatorie pentru toţi oamenii liberi, cu excepţia femeilor şi a castei shudra.

11. “Acestuia”: Duryodhana.

12. “Străbunul cel voinic”: Bhishma.

13. “Madhava” – epitet al lui Krishna; în cursul textului Krishna va apărea frecvent şi sub alte epitete: Acyuta, Govinda, Janardana, Madhusudana (distrugător al lui Madhu), Varshneya, Hari, Keshava (pletosul) şi Hrishikesha (stăpţnul divin al simţurilor).

14. “Pandava”: epitet al lui Arjuna (“fiu al lui Pandu”), care, ca şi Krishna, va aparea frecvent şi sub alte epitete şi perifraze descriptive: fiu al lui Kunti, fiu al lui Pritha, Bharata, (urmaş al lui Bharata), Dhananjaya, Gudakesha etc.

15. “Fiu al lui Dhritarashtra”: Duryodhana.

16. “Învăţător”: sk. guru. În vechiul brahmanism termenul desemnează preceptorul spiritual sau fondatorul unei tradiţii spirituale. Elevul trebuie să-i acorde supunere totală în timpul noviciatului şi un respect total în restul vieţii. În hinduism şi în sectele religioase tardive importanţa învăţătorului spiritual creşte fiind considerat ca o divinitate încarnată şi, ca atare, obiect al unei adoraţii cu caracter religios.

17. “Kunti”: epitet al lui Pritha.

18. “Ritul turtelor şi al apei”: ceremonia Shraddha care ofera străbunilor aflaţi în pitri-loka, “lumea străbunilor”, daruri simbolice, pentru a-i menţine în acest loc temporal şi a-i împiedica să cadă în infern (naraka). Fericirea străbunilor este legată de faptele urmaşilor lor, depinzînd direct de faptele lor meritorii sau de păcatele lor. Actul ofrandei sporea atât meritul urmaşilor cât şi pe cel al străbunilor.

19. “Aşa am aflat”: prin tradiţie.

20. “Nu există existenţă pentru nefiinţă şi nici nonexistenţă pentru Fiinţă”: Nefiinţa nu poate să aibă parte de existenţă şi nici Fiinţa de nonexistenţă.

21. Cf. Katha-Upanishad, II, 19, despre natura nemuritoare a Sinelui: “Dacă cel care ucide crede că ucide, dacă cel care este ucis crede că este ucis, amandoi nu ştiu [adevărul]: acela nu ucide şi [celălat] nu este ucis”. Cf. Chandogya-Upanishad, VIII, 1,5; X, 5, 2-4.

22. Strofa poate fi înţeleasă şi astfel: “este ca o minune că cineva îl vede, este ca o minune că altul vorbeşte [despre el], este ca o minune că cineva îl aude…” Aceasta interpretare ar fi sugerată de fragmentul concordant din Katha-Upanishad, II, 7.

23. “Aici”: în practica Yoga.

24. “Nu există strădanie pierdută…”: în opoziţie cu sacrificiile vedice, unde orice imperfecţiune tehnică anulează întregul efort.

25. “Marea frică”: frica de samsara, fluxul naşterilor, al morţilor şi al renaşterilor.

26. “Învăţătura Vedelor”: Karmakanda, parte din doctrina vedică tratând despre valoarea remunerativă a diverselor rituri.

27. Prin riturile prescrise se poate obţine cel mult cerul, care în credinţa indiană este un paradis lipsit de veşnicie, supus şi el neîntreruptei deveniri.

28. “Vedele se ocupă de cele trei Tendinţe”: de lumea materială.

29. Textul prezintă o oarecare obscuritate, şi ca atare este susceptibil unor diverse interpretări. Sensul pe care l-am dat în traducerea noastră este acela că un brahman înţelept nu mai are nevoie de ştiinta Vedelor, fapt care nu implică însă părerea ca Vedele ar fi inutile.

30. “Fapta”: însoţită de dorinţe.

31. “Haţişul confuziei”: creat de ritualismul vedic.

32. “Actul percepţiei în psihologia indiană – spre deosebire de cea occidentală – nu este conceput ca o reflectare pasivă a obiectelor în constiinţă, ci în mod activ, ca o luare în stăpînire a obiectului; simţurile sunt concepute dinamic, ca niste forţe care circulă între sediul lor anatomic din corp şi lumea exterioară. Organul de simţ este numit şi grahaka, “cel care apucă”, iar obiectul sau grahaya, “cel care trebuie apucat”. Retragerea simţurilor de la obiectele lor este o etapa (pratyahara) în antrenamentul yoga.

33. Lumea obiectivă (vishaya) era considerată drept hrană (anna) a simţurilor, iar cunoaşterea ca un act alimentar. Încă din Upanishade (Katha-Upanishad, III, 4) lumea obiectivă era comparată cu o păşune, iar simţurile sunt caii care pasc pe ea. În cele mai vechi speculaţii mitologice, actul alimentar avea un caracter sacru, fiind considerat ca un sacrificiu prin care erau hraniţi zeii ce sălăşluiesc în corp (Brihad-aranyaka-Upanishad, V, 9, 1 şi Aitareya-Upanishad, I, 2, 1-5). De altfel, întreaga activitate sensorială era considerată ca un sacrificiu menit să hranească şi să susţină divinităţile pantheonului interior care prezidau activitatea simţurilor sau chiar se identificau cu ele. Această concepţie explică de ce lumea obiectivă mai este numită şi bhogya, “obiect de care trebuie să te bucuri sau să-l mănînci”, iar subiectul cunoscător este numit bhoktri, “cel care are parte de bucurie sau de mâncare”.

34. Cel ajuns la realitatea ultrafenomenală nu o vede decât pe ea, în schimb nu o văd cei care participă doar la realitatea fenomenală.

35. “Brahmanirvana”: cuvânt compus care mai poate fi tradus şi prin “nirvana care este Brahman”.

36. “În acest scop”: în vederea sacrificiului.

37. “Prajapati”: divinitatea supremă care a creat universul prin sacrificiul propriei sale fiinţe.

38. “Vaca ce îndeplineşte toate dorinţele”: sk. Kamadhuk este una dintre cele 4 vaci sfinte ale mitologiei indiene care păzeau cele patru sectoare spaţiale devenite ulterior, în literatura folclorică personajul care îndeplineşte dorinţele.

39. Întreaga strofă ca şi cele care urmează, se referă la relaţia dintre oameni şi zeii menţinuţi în viaţa prin magia actului sacrificial. În concepţia ritualismului indian, sacrificiul nu se limitează numai la îmbunarea zeilor, ci este considerat ca un act în masură să constrangă voinţa zeilor care sunt şi ei – ca şi restul cosmosului – expresie a forţei magice universale pe care o controlează actul sacrificial.

40. “Roata”: În mitologia indiană, atât vedică, hinduistă, cât şi buddhistă, roata este simbolul timpului (spiţele ei corespunzând zilelor, lunilor, sau anotimpurilor) şi al devenirii ciclice, expresie a ordinii universale (sociale şi cosmice); ea este identificată cu Brahman, Prajapati sau Ishvara care au pus-o în mişcare cu ajutorul sacrificiului. Prin sacrificiu, omul – repetând gestul arhetipal – învârte roata vieţii, şi ia parte la menţinerea lumii şi a ordinii universale.

41. “Nu [mai] are nimic de făcut”: pentru omul retras în Sinele său, ativitatea sacrificială devine inutilă.

42. “Janaka”: regele înţelept din Videha, menţionat în Brihad-aranyaka-Upanishad.

43. Referindu-se la ideea acestei strofe, completată cu următoarele (23, 24), Mircea Eliade consideră că ele se referă la valoarea exemplară şi soteriologică a modelului divin (Yoga).

44. “Tendinţele acţionează asupra Tendinţelor”: organele de percepţie şi de acţiune, alcătuite din cele trei Tendinţe (guna), acţionează asupra obiectelor care sunt şi ele, alcătuite din cele trei Tendinţe; acţiunea aparţine în întregime Naturii şi nu Spiritului.

45. “Duşmanii lui”: ai înţeleptului.

46. “Marele rau”: sk. mahapapman, personificarea răului, pe care o reîntâlnim şi în buddhism (Mara Papman, “Mara cel rau”).

47. “Cunoaşterea şi înţelegerea”: sk. jnana şi vijnana reprezintă două feluri de cunoaştere. Prima este cunoaşterea intuitivă a realităţii umane, cea de-a doua fiind cunoaşterea discursivă a realităţilor fenomenale.

48. Cf. Kapatha-Upanishad, III, 10; “simţurile sunt deasupra obiectelor, simţul intern este deasupra simţurilor; deasupra simţului intern este mintea, iar deasupra minţii este Marele Sine”.

49. “Vivasvat”: “cel luminos”, divinitate solară, părintele lui Manu.

50. “Manu”: personaj mitologic, prototip şi învăţător al genului uman. Textele mitologice vorbesc de mai mulţi Manu, dintre care, cel dintâi, Svayambhuva este considerat ca autor al celebrului text Legile lui Manu (Manava-Dharma-Shastra).

51. “Ikshvaku”: fiul lui Manu, întemeietorul dinastiei solare.

52. “La început”: înainte de Vivasvat.

53. “Trecând peste natura mea”: divinitatea transcendentă îşi schimbă natura sa, pentru a crea universul. Natura divină devine natură materială (prakriti), păstrîndu-şi totuşi calităţile sale.

54. “Forţa magică”: în acest context, termenul maya nu are acepţia filosofica din Vedanta (vezi nota 82). În mitologia epică, Vishnu prin avatarul său Krishna, este zeul iluzionist prin excelenţă care-şi înşeală duşmanii, dezorientându-i cu ajutorul fantasmelor pe care le crează.

55. Este expusă, pentru prima dată în religia ortodoxiei brahmanice, teoria “coborarii” (avatara) legată de cultul lui Vishnu. Avatarul este o ipostaza mai puţin abstractă a divinitaţii, rezultată din împreunărea unui zeu cu o muritoare, posedând o dublă natură, de zeu şi om.

56. “Yuga”: perioada cosmică în teoria ciclurilor indiene. Există patru yuga: Krita (sau Satya), Treta, Dvapara şi Kali, totalizand peste patru milioane de ani (4320000), care echivaleaza cu durata unei mahayuga. De-a lungul acestor cicluri omenirea degenerează fizic şi spiritual, prima dintre yuga fiind socotită ca vârstă de aur a omenirii, iar ultima ca vârsta de fier.

57. “De o fiinţa cu mine”: litt. “făcuţi din mine”.

58. “Dualitate”: contradicţie.

59. “Care făptuieşte pentru a sacrifica”: cel pentru care fiecare act este un sacrificiu, o dăruire.

60. “Sacrificiu prin sacrificiu”: am preferat să păstram forma originală a acestei expresii destul de obscură. După cum explicitează şi comentatorii indieni, se face o referinţă la sacrificiul interior. Credem că nu este vorba de un simplu sacrificiu mental, ci de sacrificiul interior al suflurilor vitale şi al simţurilor, la care se referă de altfel şi strofele următoare. În omologarea dintre microcosmos şi macrocosmos, corpul uman este considerat a conţine un pantheon interior, analog celui exterior: suflul central sau Sinele (atman) este omologat cu divinitatea supremă (Indra sau Brahman), iar suflurile periferice, ca şi simţurile (ambele serii fiind confundate în vechile texte ale Brahmanelor şi Upanishadelor), cu celelate divinitaţi. În felul acesta, activitatea fiziologică – în primul rând cea perceptivă – devine un act sacrificial continuu, în care obiectele exterioare sunt sacrificate simţurilor sau suflurilor vitale, iar acestea din urmă, la rândul lor, sacrificate suflului central. Suflul central, împreună cu restul suflurilor, poate fi, şi el, sacrificat divinităţilor exterioare.

61. “Recitarii Vedelor”: sk. svadhyaya are două acceptii: prima sa accepţie se referă la recitarea pentru sine a Vedelor, obligaţie zilnică a fiecărui brahman, iar cea de-a doua accepţie se referă la practica yoghinilor de a recita silaba sacră “AUM”.

62. “Binele suprem”: sk. nih shreyasa indică în vechile texte un ideal de fericire terestră; aici se referă la eliberarea spiritului de ignoranţă şi de suferinţă.

63. “Cetatea cu nouă porţi”: corpul cu cele nouă orificii Cf. Atharva-Veda, X, 8, 43: “lotusul cu nouă porţi” şi Prajna-Upanishad, IV, 3: “Focurile suflurilor vitale (prana) veghează în această cetate”. Porţile sunt cele şapte orificii cefalice (ale urechilor, ochilor, nasului şi al gurii) la care se adaugă cele două orificii inferioare, excretorii. Cele şapte orificii cefalice au fost punctul de plecare în aritmologia suflurilor vitale şi organelor de simţ; astfel s-a ajuns ca termenul “orificiu” (kha) să cumuleze şi valoarea semantică “simţ”. După Atharva-Veda, XI, 8, 18, zeii au pătruns în corpul uman după ce zeul Tvashtri, cel care a făurit corpurile tuturor fiinţelor, a perforat găurile simţurilor, făcând astfel din om un sălaş al zeilor.

64. “Natura”: sk. svabhava, natura proprie a lucrurilor, esenţa lor, concept diferit de prakriti.

65. “Înţelepţii”: sk. pandita are sensul de “învăţăt”.

66. “Mîncător de câini”: paria, cei în afara castelor, care nu faceau parte din societatea brahmanică.

67. “Creaţia a fost învinsă”: cei cu mintea egală au depaşit existenţa fenomenală, ajungînd la realitatea ultrafenomenală (brahman).

68. “Rishi”: personaje mitologice, poeţi înţelepţi, autorii presupuşi ai Vedelor (carora le-au fost revelate imnurile vedice). Textele mai recente vorbesc de cei şapte Rishi (saptarishi), considerându-i străbuni eponimi ai clanurilor brahmanice. În astronomie, cei şapte rishi corespund constelaţiei “Ursa Mare”. Într-o accepţie nemitologică, termenul desemnează înţelepţii sau anahoreţii sanctificaţi prin viaţa lor austeră.

69. “Dorinţa”: traducere foarte aproximativă a sk. samkalpa, ce nu-şi găseşte un echivalent în vocabularul nostru, din cauza multiplelor sale valori semnatice. Termenul sanskrit se referă la capacitatea de a concepe un act mental sau de a-l traduce în faptă, reunind concomitent sensurile de “reprezentare”, “voinţă”, “hotărîre” şi “dorinţă”.

70. Strofă care – ca şi cele ce urmează – este obscură, pretându-se la diverse traduceri, deoarece oferă un joc de cuvinte făcut posibil de polisemia sk. atman, care poate fi tradus prin pronumele reflexiv singular, prin “trup” şi prin “Sinele” (eul absolut, opus celui fenomenal).

71. “Necliniti”: sk. kutastha, litt. “cel care stă în varf”.

72. “Dorinţa”: sk. samkalpa (vezi nota 69).

73. Strofa reia un pasaj din Isha-Upanishad, 6: “cel care vede toate fiinţele numai în atman, şi atman-ul în toate fiinţele”.

74. “Care, prin asemuire cu Sinele, priveşte pretundeni la fel”: care a anulat antinomiile şi suferinţa, aşa cum sunt anulate în Sinele pe care Upanishadele îl descriu “eliberat de orice păcat, fără bătrîneţe, fără moarte, fără suferinţa” (Chandogya-Upanishad, VIII, 7, 1).

75. “Exerciţiu repetat”: sk. abhyasa, litt. “aplicare”, “realizare practică”, desemnează în Yoga şi literatura tantrică efortul desăvîrşirii spirituale. Cf. Yoga-sutra, I, 12: “prin exerciţiu repetat şi renunţare [se obţine] suprimarea acestei agitaţii [mentale]”.

76. “Lipsit de amandouă”: de credinţă şi de yoga.

77. “Brahman-Cuvântul”: sk. shabdabrahman desemnează Vedele care sunt corpul sonor al lui Brahman. Cf. Maitry-Upanishad VI, 22: “în adevăr sunt doi Brahman ce trebuie cunoscuţi: Brahman-Cuvântul şi Cel Suprem”. În gândirea filosofică postupanishadică, la Bhartrihari şi în Vedanta, se dezvoltă o filosofie a cuvântului în care shabdabrahman este considerat realitatea supremă care generează lumea. Rădăcinile acestei concepţii pleacă din Rig-Veda (X, 71 şi 125), unde cuvântul (vac) este identificat cu Brahman.

78. Sinele individual (jivabhuta): litt. “elementele vieţii”, este consubstanţial cu Spiritul suprem şi unic, fiind suportul transcendent al vieţii organice.

79. “Lume”: sk. jagat, litt. “ceea ce se mişcă”.

80. “Ce-i omenesc”: sk. paurusha, poate fi tradus şi prin “barbaţie”.

81. “Neclintit”: nesupus devenirii.

82. “Iluzia” (maya): în această strofă spre deosebire de IV, 6 (vezi nota 54), conţinutul termenului aproximează valoarea filosofică pe care i-o da vedantinul Sankara: lumea fenomenala (prakriti) alcatuită din cele trei Tendinţe creează o iluzie care tulbură conştiinţa, fără a fi ea însăşi o iluzie, ca la Shankara.

83. “Starea demonica”: sk. asura, litt. “ne-zeu”, tradus în general prin “demon”, este o fiinţa mitologica răufăcătoare. Toţi demonii sunt fiii lui Diti şi Danu, cei doi vrăjmaşi ai zeilor, care sprijină pe demonul şarpe Vritra în lupta sa cu Indra (cf. Infra IX, 12; XVI, 6 sqq.). Trebuie să amintim ca aceasta etimologie şi conceptie despre asura este tardivă; în mitologia primitivă a Vedelor, asura (derivat de la asu, “viaţa”) avea aceeaşi accepţie cu deva, “zeu”; curând însă, chiar în imnurile tardive din Rig-Veda, fonemul iniţial [a] care face parte din tema cuvântului a fost considerat ca un prefix negativ, dând termenului o valoare peiorativă, aşa cum va fi consacrată în mitologia ulterioară.

84. “Randuieli”: sk. niyama, litt. “regula”, “prescripţie” cu caracter religios.

85. “Îşi urmează natura lor proprie”: litt. “sunt constrânşi de natura lor proprie”.

86. Cf. nota 27.

87. Pentru mitologia Brahmanelor şi Upanishadelor realitatea este triplă: (1) macrocosmosul (adhidaivata) cu elementele sale sacre (spaţiul, soarele, focul, luna, aerul, apa şi pamîntul), (2) microcosmosul (adhibhuta) vieţuitoarelor şi în primul rand al omului, alcătuit din trup şi sufluri vitale omologate pe plan divin cu elementele macrocosmosului şi (3) realitatea sacrificială (adhiyajna), mezocosmosul care mediază între macro- şi micro-cosmos, creînd armonia şi stabilitatea întregii lumi, prin transferurile magice pe care le efectuează.

88. “Natura proprie”: textul nu precizează despre a cui natură proprie este vorba. Uni traducători subînţeleg că se referă la Brahman, alţii la persoana umană. Am preferat să păstram incertitudinea textului.

89. Importanţa ultimului gînd – cel din clipa morţii – pentru destinul ulterior al conştiintei este o tema care capătă o mare importanţă în religiile indiene care acceptă ideea graţiei divine. Tema este însă mai veche; ea este implicată în mod aluziv în Chandogya-Upanishad, III, 14, 1 şi într-un mod explicit în Prajna-Upanishad, III, 10.

90. “Poetul”: sk. kavi desemnează poeţii demiurgi care, făurind Vedele, iau parte la ordinea lumii pe care o stăpînesc prin magia versului lor.

91. “De culoarea soarelui de dincolo de tenebre”: cf. Shveta-shvatara-Upanishad, III, 8: “cunosc pe acest mare Spirit (purusha) de culoarea soarelui de dincolo de tenebre”.

92. “Se păstrează caşti”: sk. brahmăcarya, litt. “faptul de a avea o conduită conformă cu prescripţiile vedice”; în textele vechi desemna noviciatul brahmanilor în care se pastra o castitate absolută.

93. “Porţile”: cf. supra, nota 63; moartea este precedată de o retragere a suflurilor vitale în cap, care este sediul lor central, de unde vor părăsi ulterior corpul prin “orificiul lui Brahman” (brahmarandhra) situat în creştetul capului.

94. Se continuă ideea din strofa 17, despre zilele şi nopţile lui Brahman. În cadrul omologării dintre micro- şi macrocosmos, creaţia şi distrugerea ciclică a cosmosului sunt asimilate cu ciclurile zilei şi ale noptii, ale veghei şi ale somnului. În timpul somnului fără vise, simţurile şi o dată cu ele lumea exterioară – elementele, zonele cosmice şi divinitaţile corespunzătoare lor – sunt resorbite în suflul central (atman), pentru a fi proiectate din nou spre exterior în momentul trecerii. Cf. Satapatha-brahmana, X, 3, 3, 6 şi Kaushitaki-Upanishad, III, 3.

95. “Desfăşurat”: sk. tata, litt. “întins”; conform uneia dintre viziunile cosmogonice indiene, întregul conţinut cosmic se află înainte de creaţie, conglomerat şi nediferentiat, deoarece nu există spaţiul eteric (akasha) care să le separe. Spaţiul a fost creat prin stâlpul cosmic, cu ajutorul căruia divinitatea creatoare a separat cerul de pământ. După cum remarca P. Mus, stâlpul cosmic este însuşi spaţiul, iar tema creaţiei este “ideea dilatarii cosmice” (Barabudur, t. I, Imprimerie d’Extreme Orient, Hanoi, 1935, p. 452), spaţiul fiind mijlocul de diferenţiere şi opoziţie al lucrurilor.

96. Începînd cu prezenta strofă şi pînă la 27 se reia vechea concepţie eschatologică dezvoltată mai ales în Upanishade (Chandogya-Upanishad, V, 10) despre cele două căi: “calea zeilor” (devayana) şi “calea străbunilor” (pitriyana). Prima pleacă din foc, trece prin zone din ce în ce mai luminoase, şi ajunge la Brahman care este “lumina luminilor”. Cea de-a doua, plecata din fum, trece prin zona întunecoasă şi se opreşte în lună, unde se află sălaşul celor “plecati” (Kaushitaki-Upanishad, I, 2; II, 8). Cei ajunşi în lună rămîn acolo pană la epuizarea meritelor lor, după care revin pe pămînt printr-o succesivă materializare, redevenind succesiv spaţiu, vant, fum, ceaţă, nor, ploaie şi seminţe; sub această ultimă formă, intrînd într-o matcă umană sau animală, se renasc după meritele fiecăruia.

97. Comparaţia între realitatea ultimă şi spaţiul eteric (akasha) pleacă de la faptul că în cosmologia indiană spaţiul nu este conceput ca un atribut al materiei – rezumat la tridimensionalitatea percepţiei senzoriale – ci ca element de bază al cosmosului, factor atotcuprinzător şi omniprezent, principiu al unităţii, suport al existenţei materiale şi spirituale. În Chandogya-Upanishad (III, 12, 6 sqq.; 18, 1) Brahman este asimilat în ordine obiectivă cu spaţiul eteric, iar în ordine subiectivă cu spaţiul spiritual din interiorul inimii (cf. Bh-g. XVIII, 6).

98. Durata existentei lumii este echivalată cu o zi a lui Brahman şi cu o mie de yuga (cf. nota 56).

99. “Credinciosi legămintelor”: respectând legămintele de asceza şi îndatoririle religioase.

100. “Stradania sacrificiului”: sk. kratu desemnează forţa şi efortul religios al omului pios în lupta cu raul; în textele tardive denumeşte sacrificiul Somei.

101. “Mantra”: vers vedic, formulă rituală cu valoare magică.

102. “Silaba [sacră] AUM”: este considerată în toate religiile indiene ca simbol al realitaţii supreme.

103. “Rik, Saman şi Yajus”: cele trei vede principale, respectiv Rig-Veda, Sama-Veda şi Yajur-Veda.

104. “Soma”: sucul plantei soma care joaca un rol important în sacrificialismul şi mitologia vedică, unde este ridicată la rangul de divinitate, legată de simbolismul acvatic şi lunar (imortalitate, fertilitate).

105. “Cel ce este stăpân (conducător) peste zei”: Indra.

106. “Ducere şi întoarcere”: între lumea pamantească şi cea cerească.

107. Aluzie la sacrificiul de tip puja, prezent în religiile tardive, net deosebit de cel vedic întrucât este lipsit de mediaţia focului şi a preotului, permiţând un contact direct între adorator şi obiectul adoraţiei sale.

108. “Om bun”: sk. sadhu are şi accepţia de “sfânt”.

109. “Matca a păcatului”: matca în care se renaşte pentru ispăşire.

110. “Vaishya”: casta a treia, a negustorilor şi meseriaşilor.

111. “Shudra”: casta ultima, a servitorilor.

112. “Întruchipare”: sk. vibhuti, litt. “manifestare” (a forţei divine).

113. “Cu suflurile vitale plecate la mine”: aluzie la adorarea divinitaţii prin sacrificiul suflurilor vitale (cf. nota 60).

114. “Aditya”: fiu al zeiţei Aditi, mama zeilor.

115. “Marici”: fiu al lui Brahma.

116. “Maruti”: (sing. marut), grup de zeităţi minore, prezente încă în mitologia vedică unde simbolizau vântul şi furtuna.

117. “Saman”: Sama-Veda.

118. “Vasava”: epitet al lui Indra, capetenie a zeilor Vasu.

119. “Rudrashi”: (sing. Rudra) – un grup de zei care-l însotesc şi-l asista pe (Rudra) Shiva.

120. “Shamkara”: zeul Shiva.

121. “Stapanul bogatiilor”: zeul Kubera care comandă armata demonilor Yaksha şi Rakshas, păzitori ai comorilor ascunse în pământ.

122. “Brihaspati”: personaj mitic, preot al zeilor pentru ritualele lor domestice. Etimologia termenului îl defineşte ca “stapân al rugăciunii”, funcţie pe care o îndeplineşte în mitologia vedică. În literatura postvedică este divinitatea elocinţei şi a înţelepciunii.

123. “Skanda”: zeu al războiului, fiu al lui Shiva.

124. “Bhrigu”: cel mai important dintre marii Rishi.

125. “Narada”: cel mai important dintre divinii Rishi.

126. “Gandharva”: divinitaţi minore, muzicanţi cereşti a căror căpetenie este Citraratha.

127. “Cei ce au atins desăvârşirea [spirituală]”: sk. siddha are şi sensul de fiinţă semidivină, dotată cu puteri magice.

128. “Ucchaishravas”: regele cailor, născut din oceanul primordial.

129. “Airavata”: elefant mitic, vehicol al zeului Indra.

130. “Kandarpa”: zeul iubirii.

131. “Vasuki”: şarpe mitic.

132. “Naga”: şerpi mitici.

133. “Ananta”: “cel fără sfarşit”, şarpele ce plutea pe apele primordiale, de dinaintea creaţiei, purtându-l pe Vishnu adormit.

134. “Aryaman”: străbunii zeificaţi au ca şef pe Aryaman.

135. “Yama – pentru stăpâni”: joc de cuvinte bazat pe etimologia YAM-, “a stăpâni”.

136. “Prahlada”: căpetenia demonilor Asura, numiţi şi Daitya, “fii ai lui Diti”.

137. “Timpul – pentru cei ce ţin numărătoarea”: joc de cuvinte bazat pe etimologia KAL-, “a numara” a cuvântului kala, “timp”.

138. “Fiul lui Vinata”: pasărea mitică Garuda, vehicol al zeului Vishnu duşmanul serpilor Naga.

139. “Makara”: monstru marin, emblema a zeului iubirii, Kama.

140. “Fiica lui Jahnu”: Gangele.

141. “Dvandva”: termen gramatical indian desemnând cuvintele compuse ai caror termeni se află în relaţie de coordonare.

142. “Între ce este femeiesc”: toate substantivele care urmează sunt de genul feminin în textul original.

143. “Gayatri”: termen în prozodia indiană, desemnând un metru compus din 3 x 8 silabe.

144. “Margashirsha”: termen calendaristic indian desemnând luna care corespunde unei perioade din decembrie şi noiembrie.

145. “Vrishni”: numele unui trib care îl adora pe Vasudeva.

146. “Vyasa”: înţelept legendar căruia i se atribuie compunerea unor imnuri vedice, a Mahabharatei şi altor texte.

147. “Ushanas”: cel mai faimos Rishi, preceptor al demonilor Asura.

148. “Intrupare a tuturor minunilor”: litt. “alcatuit din toate minunile”.

149. “Svasti”: formulă reverentioasă şi auspicială.

150. “Ushmapa”: “cei care sorb aburii [mâncărilor]” sunt străbunii (pitri).

151. “Focul Timpului de Apoi”: sk. kalanala, focul care distruge universul la încheierea unui ciclu cosmic.

152. “[Atot]puternic”: sk. pravriddha, are şi sensul de “batran”, “stravechi”.

153. “A trage lumea inapoi”: a retrage lumea din forma ei manifestată în cea nemanifestată, a o distruge.

154. “Savyasacin”: epitet al lui Arjuna, care se referă la capacitatea acestuia de a se servi în luptă de mana stangă, tot aşa de bine ca şi de cea dreapta.

155. “Cel de dincolo”: încă din imnul creaţiei din Rig-Veda X, 129, se vorbea despre realitatea ultimă ca fiind dincolo de Fiinţă (sat) şi de Nefiinţă (asat). În Mundaka-Upanishad, II, 2, 1 se vorbeşte de Brahman ca despre cel “mai presus de ceea ce există şi de ceea ce nu există”, iar în Shveta-shvatara-Upanishad, IV, 18, se spune ca Brahman nu este “nici Fiinţa, nici Nefiinţa”.

156. “Strabunul”: divinitatea primordială.

157. “Cei ce au trup”: conştiinţa legată de trup dobândeşte cu greu realitatea nemanifestată.

158. “După aceea”: după moarte.

159. “Concentrarea minţii” (dhyana): este o etapă în tehnicile yoga.

160. “Campul”: sk. kshetra desemnează lumea-obiectivă şi tot ceea ce este străin conştiintei pure numită “cunoscătorul campului” (sk. kshetrajna).

161. “Versuri”: sk. chandas, versurile Vedelor sau ale Upanishadelor.

162. “Brahma-sutra”: titlul textului de bază al sistemului Vedanta, atribuit lui Badarayana (secolele IV-V). Prezenţa acestui titlu constituie pentru R. Garbe un argument că strofa respectivă este o interpolare. Totuşi, s-ar putea ca titlul să fie mai vechi decât textul lui Badarayana, deoarece Brahma-sutra este rezultatul unor elaborari succesive (cf. O. Lacombe, L’absolu selon le Vedanta, Librairie orientaliste Paul Geuthener, Paris, 1937, p. 13).

163. “[Încă] una”: simţul intern (manas) numit şi cea de-a unsprezecea forţă (indrya).

164. Elementele enumerate în strofa aceasta corespund celor douazeci şi patru de principii (tattva) din sistemul Samkhya, care alcătuiesc natura (prakriti).

165. “Gandirea”: sk. cetana, face parte şi ea din lumea obiectiva a “câmpului”, fiind deosebită de Spirit care este conştiinta pură. Deosebirea dintre gândire (cetana) şi conştiinta Spiritului rezultă, după cum sublinia O. Lacombe (op. cit., p. 127), din faptul că gândirea este obiectivabilă şi cognoscibilă, constituind în concepţia indiană o zonă de trecere între subiectul pur şi obiectul său.

166. “Cunoaşterea adevărului”: se poate traduce şi prin “adevărata cunoaştere”, din cauza incertitudinii pe care o prezintă forma compusă a expresiei în limba sanskrită.

167. Întreaga strofa reia epitetele care îi sunt atribuite lui Vishvakarman (creatorul lumii) în Rig Veda, X, 81, 3, şi în Shveta-shvatara-Upanishad III, 3, – Sinelui (atman) asimilat cu Rudra.

168. “Parand”: se poate traduce şi prin “iluminând”.

169. “Nu-şi loveste singur Sinele”: nu face rău nici unei fiinţe, fiind conştient de identitatea Sinelui său cu Sinele celorlalte fiinţe.

170. “De aici”: din aceasta lume.

171. “Portile”: organele senzoriale; cf. supranota 63 şi 93.

172. Se reia tema arborelui cosmic, prezentată prima dată în Rig-Veda I, 24, 7. În Katha-Upanishad, VI, 1 se vorbeşte de “smochinul etern cu rădăcina în sus şi crengile în jos”, reprezentand pe Brahman şi nemurirea în care sunt aşezate toate lumile. Brahman este rădăcina cereasca a lumii, după cum lasă să se înţeleagă un alt pasaj din Shveta-shvatara-Upanishad, III, 9. Interpretarea din Bh-g. a imaginii pomului răsturnat diferă de cea upanishadică, arborele nemaifiind o realitate eternă, ci o iluzie care trebuie tăiată.

173. “De aici”: din această lume.

174. “Ele”: simţurile externe şi cel intern.

175. “Vaishvanara”: principiul ignic universal aflat în stomacul vietuitoarelor unde asigură mistuirea.

176. “Cel pe care-l dezvăluie toate Vedele”: litt. “cel ce este cunoscut prin toate Vedele”.

177. “Vedanta”: sfarşitul Vedelor, desemnează Upanishadele.

178. Strofa ce face aluzie la şcoala Carvaka. Totuşi, Garbe acreditează ipoteza că aluzia s-ar referi la sistemul Vedanta; el citează în acest sens Tattiriya-Upanishad, II, 6, care afirmă că lumea s-a născut din dorinţa Sinelui suprem de a se multiplica.

179. “Treapta cea mai de jos”: a fiinţelor inferioare.

180. “Shastra”: textele care reglementează normele de viaţă în tradiţia brahmanică; cel mai cunoscut dintre ele este cel al lui Manu.

181. “Aici”: în lumea aceasta.

182. “Mulţimea elementelor”: sk. bhutagrama este o expresie care poate fi susceptibilă şi de altă interpretare decât cea adoptată în general ca referindu-se la elementele constructive ale fiinţelor. Credem că expresia poate fi interpretată ca referindu-se la “mulţimea fiinţelor” divine care alcătuiesc pantheonul interior. Cf. supranota 33. Cf. Atharva-Veda XI, 8, 18: “divinităţile sălăşluiesc în trupul [uman] ca vitele în grajd”. Acelaşi text compară trupul omenesc cu un vas în care locuiesc cei şapte Rishi, iar Brihad-aranyaka-Upanishad, (II, 2, 3) îi identifică pe aceştia cu cele şapte sufluri vitale.

183. “Adorarea… învăţătorului”: vezi nota 16.

184. “Asceza trupului, a cuvântului şi a minţii, la care se referă strofele 14-16, este întâlnită şi în buddhism.

185. “Vas ales”: expresie legată de imensul prestigiu de care se bucură vasul – şi recipientul în general – în lumea indiană, unde este adorat ca o emblemă cosmică şi divină. “A face din cineva un vas ales” reprezintă forma metaforică a sensului de “a cinsti”, “a adora”.

186. “AUM TAT SAT”: formula rezumând întreaga ontologie upanishadică; ea este compusă din silaba sacră AUM, din pronumele demonstrativ neutru tat, “acesta” şi din participiul prezent neutru al verbului AS, “a fi”; sat, “ceea ce există”, “Fiinta”.

187 “Asat”: “ceea ce nu există”, “Nefiinţa”.

188 “Nici aici, nici dincolo”: nici în lumea aceasta, nici în cealaltă.

189 “Temelia”: trupul.

190 “Instrument”: funcţia sau organul senzorial.

191 “Ceea ce-i divin”: sk. daivam, poate fi inteles fie ca “voinţa divină”, “soartă”, fie în sens direct, ca divinitate care sălăşluieşte în interiorul fiecarei fiinţe.

192 “Mandria”: sk. mada are şi sensul de excitaţie alcoolică sau sexuală.

193 “Cu care te-ai născut”: pentru care te-ai născut.

194 “[Re]capătată aducerea aminte”: Arjuna îşi reaminteste de ceea ce este el cu adevărat, de legea lui proprie (svadharma) şi de obligatiile care decurg din ea; toată suferinţa lui a fost produsul unei amnezii.

195 “Sunt în picioare”: în strofa I, 47, Arjuna, descumpanit, se asezase în carul sau de luptă, lasand să-i cada arcul din mână.

Nota finală

Traducere din limba sanskrită, comentariu şi note explicative: Sergiu Al-George

Editura Informaţia – colecţia Documente spirituale, Bucureşti 1992

Variantă corectată şi îmbunătăţită SPECIAL pentru Portal spiritual Unique